În urmă cu trei ani, am scris povestea relaţiei mele cu tata. Ca de obicei, când am de-a face cu un subiect legat de familie, scriu mai încet, mă exprim mai greu, reiau frazele, însă cu ajutorul Anei Mariei Ciobanu, de la Decât o Revistă, am dus textul la bun sfârşit – îl puteţi citi aici: http://www.povestidinsertar.com/nu-calca-pe-tolstoi-guest-post/
Ţin minte că nu voiam să ilustrez articolul cu o poză de pe internet sau cu imaginea tatălui meu, aşa că am apelat la o bună prietenă de-ale mele, pe care o cunosc deja de câţiva ani: Mădălina Ţânţăreanu. Ştiam că ea va înţelege cât de important este textul pentru mine şi, totodată, pe Mădălina am considerat-o dintotdeauna unul dintre cei mai buni ilustratori de pe la noi. Aşa că, i-am dat textul într-o seară, am dezbătut şi am decis împreună că ilustaţia pe care o va desena va fi singurul sms pe care mi l-a scris tata vreodată (studiam în Barcelona pe vremea aia şi tata îmi ducea lipsa, iar eu lui).
Aşa a apărut Tei besc.
Recunosc că nu m-am aşteptat ca ilustraţia să aibă un atât de mare succes. Nu pentru că nu ar fi minunată (chiar mi se pare absolut minunată), ci pentru că, în mintea mea, nimeni nu putea empatiza cu ilustraţia dacă nu citea Nu călca pe Tolstoi în prealabil. Ce a făcut Mădălina, însă, a fost să ia un sms şi să-l traducă vizual într-o formă de iubire generală.
După ce a apărut, Tei besc a fost și este comandat de taţi, mame, elevi, iubiţi, iubite, foşti iubiţi, foste iubite, grupuri, studenţi, elevi. Mai mult, m-am trezit într-o cunoscută cafenea din Bucureşti cu sms-ul meu pe perete, apoi a apărut la diverse târguri şi evenimente precum Romanian Design Week sau Femei pe Mătăsari. Din când în când, îmi mai trece prin newsfeed-ul Facebook-ului câte-o poză cu o cartolină cu ilustrația sau o cameră pe a cărei perete stă agățată.
Mă bucur că Tei besc a ajuns în atât de multe case şi mă mai bucur enorm că am intuit bine dând sms-ul pe mâinile Mădălinei Țânțăreanu.
Puteţi vedea ilustraţia pe site-ul sau Facebook-ul Mădălinei.
Te iubesc Tei besc pentru că uneori ne este frică să iubim pe de-a-ntregul sau s-o spunem cu toate literele.
8 Comments
Ira
Sau poate a fost modificat automat de telefon, in momentul redactarii. Cert e ca, in forma asta, este mult mai de impact si chiar te face sa iti pui anumite intrebari. Si eu stau de 3 ani intr-o tara straina si nu exista zi in care sa nu ma gandesc cat de mult imi iubesc parintii si cat dor imi e de ei.
P.S. imi place blogul. Continua sa publici articole, scrii bine.
Raisa Beicu
Mulțumesc mult, Ira! Te mai astept pe-aici, asadar.
Sa-ti fie bine acolo si take care of them. 🙂 🙂
Ella
Sharp thngkiin! Thanks for the answer.
Larisa
Ma bucur foarte mult ca ai dus la bun sfarsit ideea cu blogul, ador sa iti citesc statusurile de pe facebook si abia astept sa te citesc si aici!
La multi ani! Iti doresc bucurii si cat mai multi de “Tei besc” ! xx
Raisa Beicu
Te-mbratisez si multumesc pentru urari (si nu numai pentru asta). 🙂
Cornelia
Mi-l si imaginez pe tatal tau, trimitand emotionat un sms catre tine, ilustratia e perfecta -parca simti toata iubirea ce ti-o poarta doar privind imaginea.
Foarte fain articolul! Ma bucur mult ca ai deschis acest blog, de acum mai am un blog de calitate de citit la cafea 🙂
Raisa Beicu
Multumesc mult, draga Cornelia! Asadar, astept sa ne bem cafelele împreuna de-acum incolo! 🙂
Florence
Wow! Great to find a post with such a clear meessga!