A trecut o săptămână de când m-am întors din scurta mea vacanța în Transilvania și abia acum apuc să povestesc ce-am făcut acasă la sași. De vreo cinci ani merg periodic la Viscri și atât de tare îmi place locul ăla, încât nu am trecut niciodată mai departe de el. Știam că există multe sate săsești la fel de frumoase în jur, dar îmi venea greu să renunț la Viscri pentru o altă destinație. Așa că, Săptămâna Haferland a picat la fix pentru mine.

Deși festivalul dedicat promovării zonelor săsești din Transilvania va avea loc în perioada 10-15 augustFundația Michael Schmidt (organizatorul festivalului) a gândit câteva plecări cu oameni interesați de sat și sași, în cadrul cărora s-au prezentat frânturi din evenimentul mare. Eu m-am numărat printre norocoșii invitați care au bătut în lung și-n lat, cu autocar, Aro, căruță sau bicicletă cinci sate săsești din Transilvania: Criț, Saschiz, Viscri, Meșendorf și Rupea. Noi am avut la dispoziție numai două zile, dar în cadrul festivalului, pe lista satelor participante, se mai alătură și Fișer, Cloașterf, Roadeș.

HaferlandPe scurt, Săptămâna Haferland e un festival cu tot ce iubesc eu mai tare: oameni simpli de la țară, aminitiri, tradiții, mâncare la ceaun, dansuri tradiționale, șezători, istorii vechi spuse de oameni noi, brunch-uri pregătite de gospodinele din sat, baluri, concerte în biserică, workshop-uri de pictură pe sticlă, lemn sau piatră, ateliere de olărit, expoziții de tot felul, mese în șură sau la umbra copacilor, fanfare, filme, focuri de tabără. Ce să mai, activități de tot felul, de-ți vine să dai orice activitate caniculară din capitală și să te muți la răcoarea bisericilor fortificate, s-aștepți în tihnă merindele gătite de săteni și să mergi desculț pe drum.

În caz că vreți să ajungeți sau doar să vedeți despre ce e vorba, aici sunt puse cap la cap toate toate activitățile – programul oficial, cum ar veni.

Românii și străinii sunt tot mai interesați de tipul ăsta de-a fi și de-a trăi, din moment ce la prima ediție a festivalului au fost câteva sute de participanți, iar anul ăsta (a patra ediție) sunt estimați 2.500 de turiști – locurile de cazare s-au ocupat în totalitate încă din luna martie!

Așa de entuziasmată sunt de tot ce am văzut acolo, încât mi-e greu să mă adun și să povestesc organizat ce am făcut în cele două zile, dar:

ZIUA I

Să-ncep cu începutul: după un drum destul de obositor, de vreo cinci ore și-un pic, am ajuns la Casa Kraus, locul unde ne-am cazat și de care nu știam până acum – ce bine că l-am descoperit!

Casa KrausFosta casă parohială a satului Criț, Casa Kraus este deschisă de doi ani de zile și a fost restuarată după planurile vechii clădiri din secolul al XIX-lea. Dacă mergeți în Transilvania, vă recomand din toată inima să vă cazați la ei. Au o curte imensă, o grădină de legume, mobilă săsească, camerele sunt încăpătoare, curate și aerisite.

Am stat numai pe drumuri în cele două zile cât am fost cazată la ei și n-am apucat deloc să citesc în tihnă pe pajiștea lor, așa că promit să le fac o vizită mai lungă cât pot eu de repede.

Casa Kraus

Casa Kraus
Casa Kraus

După ce ne-am minunat de cât e de frumos la Casa Kraus, ne-am luat hainele de mers pe drum și ne-am oprit la umbra unor nuci pentru un picnic cu mâncare făcută-n sat, ceapă verde și castraveți din grădină, roșii abia culese de pe rug, pită coaptă în cuptor, socată și limonadă rece, caș de vacă, cârnați coborâți din pod sau jumări scoase de la borcan. La picnicul cu pricina am mâncat pentru prima oară lichiu, o prăjitură specific săsească făcută din aluat uns cu griș cu lapte mai gros, peste care se pun gălbenușuri bătute bine cu smântână.

Haferland picnic

Nu ne-am așezat bine în bătătură, c-au și venit niște flăcăi și fete cu noi să ne țină de urât și să ne mai povestească una, alta de prin sat.

Picnic Transilvania

Când pita s-a terminat, ne-am mutat cu mic, cu mare în șura satului, unde am văzut cum se dansează pe muzică săsească. Deși nu părea nimic complicat, când am intrat în horă, am cam bătut în retragere.

IMG_4513

IMG_4514

Mâncați și dansați, am purces din Criț direct spre Viscri, unde am fost ca peștele în apă. Deși vizitasem de mai multe ori Biserica Fortificată (cea mai veche din România), am mers și de data asta “cu clasa” și am reascultat istoria locurilor.

Viscri

IMG_4517

Cât restul grupului s-a mai plimbat prin împrejurimi, eu am profitat de ocazie și m-am furișat în locul meu preferat din Viscri, unde mă cazez de fiecare dată când plec în vacanțele mele: Viscri 125. Am băut o cafea și am mâncat câteva felii de pâine unse cu magiun de prune, cum numai tanti Vio știe să facă. Vă spun: cea mai bună mâncare din Transilvania, la Viscri 125 se găsește. Garantat! 🙂

Viscri 125

Periplul săsesc a continuat pe biciclete (pentru cei încă-n putere) sau într-un Aro (pentru cei rămași făr’ de forțe) către satul Meșendorf, a cărui biserică fortificate datează din secolul al XIV-lea. Aici am aflat de la ghidul nostru, Relu, de turnurile bisericilor fortificate, în care se păstra pe vremuri slănina pentru întreaga comunitate. La zile de sărbătoare, tot satul se-aduna și se-mpărțeau bucățile de slănină pentru mesele în familie. În prezent, foarte rar se mai întâmplă acest ritual: în Săptămâna Haferland, spre exemplu, se va da jos o bucată de slănină din turn și se va găti pentru turiști.

saptamana haferland

HaferlandMeșendorf are și cea mai mare fermă de bivolițe din România, dar noi n-am avut timp s-o vizităm, din păcate. Doar am trecut prin fața ei și m-a surprins să văd cât e de mare și cât de organizat pare totul.

În schimb, am dat buzna în curtea familiei care organizează în cadrul Săptămânii Haferland un concurs de tras cu arcul pentru amatori. Totul era în construcție, deci nu ne-am putut da seama exact cum va arată “câmpul de tragere”, însă am aflat că competiția va avea loc luni, 15 august, începând cu ora 10:00, iar de pe la 12:00 se aprinde focul la ceaun și se gătește un porc la proțap:

“Ne-am gândit că li se va face foame concurenților, așa că încingem și o masă câmpenească. Tragi cu arcul în curte, tragi și cu ochiul la ceaun.”

IMG_4521 IMG_4522

Meșendorf a fost de-a dreptul o surpriză plăcută. Un sat de care nu mai auzisem, de care nu știam absolut nimic. Aici am găsit o groază de oameni calzi, care te salută pe drum, te întreabă cum ți-e viața, iar când te văd cu camera foto în mână opresc calul din galop pentru un cadru:

IMG_4525

Ajunși înapoi acasă, la Casa Kraus, ne așteptau: niște țuică la intrare, o masă întinsă-n grădină, un foc de tabără în curte și un concert de nai cu piese culese din Meșendorf.

Saptamana Haferland

ZIUA II

Dacă în prima zi a predominat vizitarea locurilor săsești, cea de-a doua zi a circuitului nostru s-a concentrat mai tare pe sași și poveștile lor. După un concert la orga din Biserica fortificată a satului Criț, am cunoscut-o pe doamna Sofia Folbert, 94 de ani, una dintre puținile săsoaice din preajmă. Deși nu mai locuiește în România, vine vară de vară în Criț, locul de unde a fost nevoită să plece cu ani în urmă, dar singurul ei Heimat.

Doamna Sofia este un ghid minunat pentru Criț și pentru viața sașilor, în general. Am petrecut două ore alături de ea și am plecat cu un nod în gât după ce-am aflat poveștile prin care au trecut ea și familia ei. O să revin cu un material mai amplu despre ce-am ascultat, căci nu am spațiu suficient aici.

 Sofia Folberth

Cel de-al doilea om cu care am plecat în minte spre București a fost Marinel (21 de ani), olarul din Saschiz, care a învățat acest meșteșug în Maria Britanie, la un curs oferit de Fundația Adept Transilvania.

Clădirea atelierului de olărit în care își desfășoară el activitatea a fost restaurată din fondurile primăriei în urmă cu un an, iar obiectele realizate din ceramica de Saschiz sunt vândute turiştilor interesați. Parte din Săptămâna Haferland va fi și un curs de olărit; în caz că ajungeți la festival, neapărat să mergeți și să stați de vorbă cu el. E un băiat extraordinar, plin de energie bună, entuziasma(n)t și fericit de alegerile lui în viață:

“Îmi place mult ce fac. Spre exemplu, dimineața beau cafeaua din cana făcută de mine.”

Despre Marinel voi scrie, de asemenea, un articol separat, căci sunt mult de zis și lăudat.

Marinel Olar

Ziua s-a terminat cu o vizită la Cetatea Rupea, una dintre cele mai vechi fortificaţii din judeţul Braşov – prima atestare documentară datează din 1324, când sașii răsculați împotriva regelui Carol Robert, al Ungariei s-au refugiat în interiorul cetății. Ajunsă o ruină în timpul comunismului, Cetatea Rupea a fost resturată în perioada 2009-2013, iar acum arată incredibil:

cetatea rupea

Așa cum spuneam încă de la începutul articolului, este foarte greu să transmit bucuria celor două zile petrecute în satele săsești din Transilvania. Locurile prin care am ajuns sunt absolut minunate, parcă nicăieri în altă parte nu am găsit o combinație mai echilibrată de istorie, rafinament, autentic, simplitate și coerență.

Eu am văzut doar o mică parte din ce se va întâmpla în Săptămâna Haferland și nu pot decât să vă recomand să ajungeți la festivalul lucrurilor făcute gospodărește sau, dacă nu e timp fix între 10-15 august, mergeți oricând altcândva: vorbiți cu Marinel, cu doamna Sofia, dați “bună ziua” căruțașilor pe drum, vorbiți cu sătenii, stați desculți prin iarbă, citiți o carte la umbra unui nuc, ascultați orga din biserică, bucurați-vă că mai avem toate lucrurile astea aici, la noi acasă!

Foto: Raisa Beicu, Casa Kraus.

_________

*Haferland înseamnă „Țara Ovăzului”: localnicii obișnuiau să cultive, din cauza climatului mai aspru, ovăzul în regiunea săsească din Transivania.