Unii oameni au fost făcuți pe lumea asta să-ţi dea energie, să scoată din cap prejudecăți, să te facă să schimbi lucruri sau să ieși din blocaje. Fix din categoria asta e Marinel Gyorfi, olarul satului Saschiz, pe care l-am întâlnit, în urmă cu o săptămână, în turul satelor săsești, parte din promovarea Săptămânii Haferland.

Eram destul de obosită și toropită de căldură când am ajuns la atelierul de olărit din Saschiz, construit acum un an, din fondurile primăriei. Acolo l-am cunoscut pe Marinel, un băiat tânăr, de 21 de ani, de care îți dai seama destul de repede că este un bun gospodar – pus pe treabă, optimist, foarte sigur pe ce face, spune, arată.

După ce s-a prezentat, ne-a povestit un pic despre ceramica de Saschiz (ceramicii de aici îi este specifică tehnica de zgrafito: zgâriere în glazură la decorare), ne-a exemplificat pe scurt etapele procesului de olărit, ne-a făcut un tur al atelierului și ne-a arătat la ce lucra în ziua respectivă: nişte zaruri de purtat la gât cu semnele satelor săsești, comandate cu ocazia Săptămânii Haferland.

 Marinel Saschiz

ceramica saschiz

Nu știu cum să spun, dar după câteva minute în atelierul de olărit, m-am trezit din orice toropeală. Marinel vorbea plin de entuziasm și bucurie, ne arăta fiecare bucată de lut din palma lui, modela şi ne explica toţi paşii, toate transformările:

“Îmi place mult ce fac. Spre exemplu, dimineața beau cafeaua din cana făcută de mine.”

Cum vreau să aflu cam tot ce se poate afla în timpul pus la dispoziție, am fost curioasă să-l întreb pe Marinel de unde știe meșteșugul ăsta. Ei bine, răspunsul lui a fost unul complet neașteptat:

“Am învățat olăritul la un curs din Marea Britanie, m-am dus acolo, am studiat, m-am întors înapoi în România și acum uite că lucrez aici zi de zi.”

A studiat olăritul în Anglia? Ce? Cum? Aveam o groază de nelămuriri despre asta, așa că i-am luat contactul și i-am scris imediat ce-am ajuns acasă, iar el mi-a răspuns în aceeaşi zi. Din prima clipă când l-am văzut, Marinel mi s-a părut un personaj incredibil de interesant și chiar am avut dreptate! Mă bucur mult că am dat de el, c-am reuşit să aflu mai multe despre cum a ajuns olar şi c-am mai descoperit un om la care abia aştept să revin în următoarea vacanţă în Transilvania.

________________________________________________________________________________

  1. Unde te-ai născut?

M-am născut în Mediaș, județul Sibiu, dar stau în Saschiz, unde am și crescut.

  1. Părinţii tăi au legătură cu arta sau de unde ai moştenit talentul?

Într-adevăr, ambii părinți ai mei sunt iubitori de artă, dar nu o practică, doar una dintre surorile mele mai pictează.

  1. Mi s-a părut foarte surprinzător să aud c-ai studiat olăritul în Anglia. Când te-am întrebat de la cine ai învățat meșteșugul, credeam că îmi vei spune că l-ai preluat din familie sau de la cineva din sat. Dar Anglia? Cum ai aflat de cursul ăsta? Cum s-a întâmplat totul?

Eu am fost într-un grup de voluntari și ne-au chemat să ajutăm prin localitate să facem curat și fel și fel de activități de genu’ ăsta, dar bineînțeles că mulți din grup nu s-au ținut de treabă, de promisiuni, de program, însă eu da. Așa că, după ce am demonstrat că-s serios, că-mi fac treaba bine și vin cu drag la muncă, m-am dus la șefa grupului și am vorbit cu ea. In urma celor discutate împreună, ea m-a recomandat Fundației Adept Transilvania: le-a spus că sunt băiat bun si că mă țin de cuvînt, iar cei de la Fundație au venit la scurt timp cu oferta să mă duc în Anglia să învăț un meșteșug. N-aveam nicio cunoștință de olărit, dar am fost de acord imediat să încerc să învăț ceva nou.

  1. Asta da poveste! Cât a durat cursul și în ce a constat mai exact?

Am început în 1 octombrie 2014 și l-am terminat pe 10 iulie 2015. Cursul l-am ținut în Cowfold, undeva între Londra și Brighton, dacă ştii. Totul a fost foarte practic: munceam în atelier și învățam în același timp tehnicile de care avem nevoie în munca asta. Munceam și învățam deodată. Ne puneau să mixăm lut, să lucrăm la roată, de astea.

  1. Mi-ai spus că iniţial aţi fost doi români plecați la cursul din Anglia, însă colegul tău a rămas acolo. Pe tine nu te-a tentat să rămâi în Anglia?

Colegul meu se îndrăgostise de o fata acolo. Desigur, el a venit cu mine în România, dar s-a întors înapoi la fata aia. La mine a fost alta situația: eu nu am avut pentru ce să mă întorc înapoi; am zis că stau la mine în țară și vreau sa fac si eu parte din cei care schimbă ceva și la ei în țară. De ce să tot mergem noi la străini?

  1. Care este cea mai grea parte în a fi olar?

Cea mai grea parte e că trebe sa stai tot timpul concentrat și cu capul limpede. De te gândești la ceva stresant, nu poți să faci nimic. Când faci un vas trebe să îți ștergi tot din cap și să fii concentrat la asta.

  1. Dar partea cea mai faină care ți se pare?

Cel mai fain lucru îi atunci când deschid cuptorul după o ardere și văd că totul e ok.

  1. Mai ţii minte care a fost primul obiect pe care l-ai creat singur?

Da, primul a fost un suport de lumânare.

  1. Dar vreo formă care nu ţi-a ieşit niciodată ai avut?

Nu, până acum mi-au ieșit toate. Deocamdată.

  1. Câte ore pe zi petreci în atelier?Depinde de comanda pe care o am și de cât de repede trebe s-o fac. Am avut zile când am stat 12-14 ore în atelier, dar am avut și zile când am stat numai 6 ore. De obicei, în weekend nu lucrez, dar când am comenzi mari, vin și sâmbăta la lucru.
  1. Unde se pot comanda obiectele realizate de tine?

Comenzile se fac la Fundația Adept, ei îmi transmit mie ce să fac, iar eu mă apuc de treabă.

  1. Dacă nu ai fi făcut olărit, ce altceva ţi-ar fi plăcut să faci?

Filmele și istoria sunt pasiunile mele, deci am vrut tare mult să mă fac regizor sau arheolog.

  1. De luni până vineri lucrezi cu lutul, dai forme şi pictezi. Dar ce faci în timpul tău liber să te relaxezi?

Mă uit la filme, ascult muzică și vorbesc cu persoane dragi mie.

  1. Care este cea mai mare bucurie a ta până la vârsta de 21 de ani?

Bucuria mea cea mai mare e că sunt sănătos, în primul rînd. Și nu am nicio problemă în familie și pot să muncesc să îmi fac un viitor.

  1. Care este visul tău cel mai mare?

Cred că visul meu e ca în viitor să am o familie bună, niște copii și o nevastă care să mă înțeleagă si căreia să-i placă ce fac.

Olarit SaschizMarinel olar

Foto: Raisa Beicu.