apoi zilele în care nu ne mai putem ocoli

și degetele mele pe spatele tău

reinventând geometriile haosului

și stăm lângă fericirea noastră o privim

ca doi idioți blajini

care înțeleg isteria leagănelor

dinaintea furtunilor

ne atingem mâinile ne mințim măcar vom

muri într-un loc foarte frumos

măcar atât

__________________________________________

“Obiecte umane” |  Teodor Dună | 2015 | Editura Polirom