Vă spuneam în urmă cu o lună despre proiectul zefiR. Împreună pentru puterea de acțiune, la care am participat la invitația Fundației Pact. În primul material dedicat acestei experiențe am povestit despre doamna Doina și comunitatea din Baia de Fier. Cum cele trei zile au reprezentat o adevărată sursă de a descoperi oameni incredibili, m-am gândit să revin cu Hagi Stoican, 30 de ani, din satul Ocolna, comuna Amărăştii de Jos, judeţul Dolj. O să vedeți mai jos multiplele motive pentru care nu am vrut să rămân cu povestea lui în reportofon.

Despre Ocolna

Satul Ocolna numără 1.500 de locuitori și se află la 9 km de comuna Amarăști și la 10 km de orașul Dăbuleni, județul Dolj. Toți locuitorii sunt de etnie romă. Pentru că nu deține nimeni pământ, singura sursă de venit cât de cât sigură pentru o parte din locuitori, pe lângă ajutorul social, este cultivarea de pepeni pe un teren luat în arendă. Cei care nu cultivă pamânt lucrează ca zilieri în Dăbuleni sau Amăraști și trăiesc din ajutorul social.

Principalele probleme în comunitate: spațiul insuficient din grădiniță, situația cadrelor didactice care fac naveta și nu cunosc foarte bine comunitatea, frecvența și transportul la liceu al elevilor. Cele mai slabe rezultate sunt obținute la examenul de bacalaureat; de aceea, nu există cazuri de copii romi înscriși la facultate. Cele mai mari probleme cu absenteismul sunt întâlnite tot la liceu (frecvență redusă, probleme cu limba română și dezinteresul părinților). În lipsa vreunei instituții medicale în comunitate, există 4 medici de familie în Amărăștii de Jos (la 10 km) iar urgențele sunt preluate de către ambulanță și duse la Dăbuleni (20 km).

Dintre cele 270 de locuințe din comunitatea de romi, 200 nu au titluri de proprietate.

Hagi și grupul de inițiativă Ocolna

Hagi Stoican este unul dintre cei patru oameni din comunitatea Ocolna care au luat examenul de Bacalaureat și el este cel care a schimbat, practic, comunitatea. Nu știu cu ce să încep în ceea ce îl privește pe Hagi: este un om care mută munții de loc, râde mereu, optimist și plin de viață, vorbește despre ambiție și curaj, te convinge să devii un om mai puternic.

Rând pe rând, dar mai ales în același timp, Hagi are următoarele joburi:

-membru al grupului de inițiativă zefiR

-coordonează modulul sanitar al satului înfiinţat printr-o intervenţie zefiR

-paraclisier la biserică

-dascăl

-cultivator de pepeni

Când le face pe toate astea și de unde atâta energie? Sinceră să fiu, habar nu am. Unde mai pui că Hagi are și o familie acasă: deși a vrut să se înscrie la facultate, a trebuit să își întemeieze o familie, așa cum tradiția în sat o cere. Are doi copii (7 și 3 ani), o soție și problemele l-au oprit să urmeze cursurile universitare, deși media de 7.60 obținută la Bacalaureat era un avantaj clar.

Multe s-au schimbat în Ocolna

Am stat de vorbă cu el despre ce înseamnă implicarea în proiectul de dezvoltare al comunității din care face parte și iată ce ne-a spus:

“Din 2013, de când grupul de inițiativă a luat parte, multe s-au schimbat în Ocolna. La început, aveam emoții, știam să vorbesc, dar aveam emoții. Când am fost întrebat dacă vreau să mă implic în proiectul zefiR și să cooptez și alți membrii ai comunității, am acceptat automat: prima oară am apelat la cei de-o vârstă cu mine, pentru că ne cunoșteam mai bine, apoi la ceilalți. Am fost ajutați de cei de la proiect să mergem în comunitate, să identificăm problemele și nevoile și după aceea le-am prioritizat. Am început să lucrăm săptămânal, lunar, când am avut timp și am ajuns la concluzia că:

1.Satul nostru este izolat față de comuna din care face parte și, deci, am avea nevoie neapărat nevoie de un punct medical, un dispensar, orice. Asta am identificat noi prioritar – atât pentru sănătatea celor în vârstă, cât și pentru copiii care au nevoie. La noi, natalitatea este de 60 de copii pe an, la 1.500 de locuitori. Pentru o injecție, trebuia să mergem la un medic de familie, care sunt doar patru și departe, iar pe timp de iarnă, când drumurile nu sunt accesibile, era imposibil să ajungem. Transport în comun nu mai avem de 25 de ani aici. Atunci, am considerat că trebuie neapărat să facem un centru medical.

2.A doua problemă a fost curentul electric – avem o zonă defavorizată în sudul satului, unde s-au construit locuințe noi și nu au rețea electrică. Mileniul III și secolul 21 să nu aibă curent electric?

3.A treia problemă: apa potabilă.

Pe lângă acestea, am identificat și multe alte probleme, cam așa am început. La început am fost cinci oameni, apoi oamenii au devenit curioși și grupul s-a tot mărit.”

Centrul sanitar din Ocolna

De la planuri la fapte nu a fost un pas mare. Cu ajutorul zefiR, un centru sanitar a fost construit în Ocolna.

“La început, când s-a dat drumul, nu numai că erau prea mulți oameni, dar unii veneau din curiozitate. Deși, în prealabil, i-am informat despre ce e vorba. Au început să vină cu diferite întrebări și probleme de sănătate. Fără centru ar fi foarte rău. S-au întâmplat cazuri în care centrul a salvat vieți. Spre exemplu, un caz mai special: a venit un băiețel de vreo 3-4 ani și a luat un bob de strugure necopt în nas și asistentul de la centru l-a luat cu frumușelul și i-a scos bobul din nas.

Am avut și cazuri mai grave: un băiat s-a tăiat cu cosorul la mână și avea toată palma tăiată. A venit cu un tricou înfășurat de pe câmp și dacă nu era acest centru, unde l-au pansat, au dezinfectat rana, nu știu ce s-ar fi întâmplat.

Le dăm și lapte praf pentru copii, multe, multe se rezolvă.”

Hagi a învățat, de nevoie, să se descurce în cazuri de maximă urgență. Pentru că asistentul angajat este acolo zilnic doar 4 ore pe zi, Hagi a furat meserie și face câteva lucruri de bază pentru cei din sat: ia tensiunea, dezinfectează răni, pansează, dă primul ajutor. Numărul lui de telefon se află pe ușa cabinetului și este sunat de cei din comunitate la orice oră din zi și din noapte, iar el nu ezită să îi ajute atât cât știe și poate.

Am profitat de câteva minute pe care le-am avut cu Hagi și i-am pus câteva întrebări.

Hagi, tu ai fost singurul care a luat Bacul din anul tău. Cum ai reușit?

Păi, eu cred că mi-am dorit mai mult. Am învățat singur, singur, am avut voința asta. M-a motivat și că tata are Bacu’ și am vrut și eu. Dacă nu am Bacu’ o să-mi lipsească celelalte lucruri.

Și, îți lipsesc acum?

Nu, nu-mi lipsește nimic.

Câți frați ai?

Trei, dar, din păcate, ei nu au luat Bacu’.

Deși au același tată.

Da, ei nu și-au dorit. Eu sunt cel mai mare. Ei au terminat liceul și n-au mai vrut: ei au crezut că nu fac nimic cu cartea. Chiar mi-au zis și mie: “ce crezi că o să faci tu cu cartea, unde o să te angajezi?” Și acuma văd că eu îmi găsesc job oriunde, că eu mă implic, dar e cam târziu, le pare rău.

Cum îi cheamă pe frații tăi?

Tata e mare microbist. Mie mi-a pus numele Hagi, iar fratelui de după mine Miodrag Belodedici. Miodrag Belodedici Stoican. Noi îl strigăm “Belo”. După Belo, a zis mama că pune ea numele și pe următorii doi în cheamă Cristian Dorel şi Michel Ionuţ.

Michel, pe franţuzeşte?

Michel, da, că veneau belgienii aicia și era un băiat super de treabă care aducea pachete, hăinuțe și îl chema Michel.

Și cum se scrie numele?

Păi, Mişşel, cu doi de ş!

Te-ai așteptat să iei Bacu’?

Nu prea m-am așteptat, să știți, dar am sperat, am sperat.

La ce a fost cel mai greu?

La matematica a fost cel mai greu. Mi-au plăcut ecuațiile, dar mi s-a părut mai greu. La geografie am luat 9,40, mi-a plăcut cel mai tare, la română 7, iar la mate 5,30. Am media de 7,60.

De ce te-ai însurat înainte să dai la facultate?

Fetele de la mine din sat îmi spuneau că-s cam bătrân și cum nu mai erau fete de-o vârstă cu mine, că eu am încercat să-mi termin studiile, m-am însurat repede cu o fată mai mică ca mine cu 7 ani. M-am căsătorit la 22 de ani.

Ai regretat că a trebuit să te însori?

Am regretat, ce-i drept, dar după aia mi-am obținut un job și m-am liniștit.

Unde ai cunoscut-o pe soția ta?

Aici, în sat. Ea avea doar clasa a VIII-a, am vrut s-o înscriu la profesională, am înscris-o și nu i-a plăcut. Eu am insistat, dar ea nu a vrut.

Cei de vârsta ta, de aici din sat, au respect față de tine? Ești cel care ai reușit. Cum te văd?

Da, mă respectă mult ca persoană. Și apelează de foarte multe ori când au nevoie. Când vor să facă un document, să scrie ceva, să completeze un dosar de alocație, tot felul de nevoi au, eu îi ajut pe toți. Nu îi duc cu vorba niciodată. Dacă le spun ceva, chiar fac. Dacă nu, nu. Dar nu îi mint niciodată și așa ei au încredere. Le explic ce nu înțeleg ei, am răbdare. Trebuie să le explici, că dacă nu se enervează, se iscă certuri.

Dar tu pari foarte ocupat. Ai vreo zi liberă?

Nu, nu am. Fac și agricultură, sunt și paraclisier, fac și pe dascălu, sunt și la centru și mă implic și în comunitate.

De familie mai ai timp?

Mai merg și pe-acasă. Soția mă înțelege. Îmi mai zice câteodată: “Ce-ar fi să te muți tu acolo?, dar mă înțelege. Dacă nu mă înțelegea, nu stăteam împreună.

E și ea mândră că este soția vedetei satului.

Aaa, nu, nu vedetă. Doar felul meu de a fi, pentru asta mă respectă.

Nu te-a tentat să pleci în afară?

Nu, eu nu am plecat niciodată nicăieri în afara țării. În țară am fost în mai multe locuri, dar nu am plecat. Dacă poți să te descurci în țară nu ar mai fi rost să pleci dincolo pentru că nu cunoști limba, nu știi dacă te angajezi sau nu, nu știi câtă lume pleacă din România odată cu tine. Am încercat să fac ceva aici.

Hagi, ești fericit?

Da, foarte!

Foto:  Cristian Munteanu, Terre des hommes (Tdh)