img_8906

Mama şi tata împlinesc astăzi 33 de ani de la căsătorie. Mi-am promis că o să stau la un moment dat să le scriu povestea primilor ani împreună, c-au fost mai ceva ca-n cărţi. Nu ştiu când voi avea energia şi puterea să adun într-un text amplu tot ce-au trăit ei, însă am profitat de ziua asta şi i-am întrebat câteva lucruri, pe rând şi separat.

Mama avea 18 ani, era într-o relaţie nu tocmai fericită, în care ajunsese la insistenţele părinţilor ei. Prietenul ei de pe vremea respectivă era înstărit, cu şcoală, unul dintre oamenii de vârf ai satului, aşa cum se întâmpla şi cu familia mamei mele. Aşa că, indicat era ca cele două familii să-şi unească averile. Doar că mama l-a cunoscut pe tata, iar după trei zile, tata a cerut-o pe mama de soţie. A cucerit-o cu replica devenită cunoscută în familia noastră:

“Domnişoară, eu nu am nimic să vă ofer, în afară de haina şi titlul meu.”

Tata provenea dintr-o familie săracă, a trăit toată studenţia doar din bursa de merit, fără niciun ban de-acasă. Cu un tată cu mari probleme, cu o mamă care-l iubea, dar nu avea niciun fel de libertate sau putere financiară, Mihai (căci aşa îl cheamă pe tata) a riscat şi şi-a încercat norocul cu Mirela (căci aşa o cheamă pe mama). Mirela n-a stat nicio secundă pe gânduri, a acceptat pe loc cererea în căsătorie, de unde s-a și iscat o mare zarvă în familia ei.

Primii ani împreună au fost groaznic de grei, mai ales pentru că mama, crescută în cele mai bune condiții, s-a trezit deodată săracă lipită pământului. Au dormit în locuri insalubre o perioadă, n-au avut ce mânca, au luat totul de la zero. Deși am auzit poveștile lor de infinite ori, încă nu-mi vine să cred prin câte au trecut, câte rupturi au corectat, câte goluri au umplut, câte lipsuri au recuperat. Mai târziu, aveau să ne ofere un cadru în care eu și sora mea, Nona, am fost doi copii fericiți.

***

Interviu cu mama

mama

Mama, ce-a fost în capul tău să accepţi o cerere în căsătorie după 3 zile? Ce ştiai tu de băiatul ăla?

Păi, mi-a plăcut modestia lui, când a spus că el nu are ce să-mi ofere decât haina lui și titlul lui. A văzut bunăstare mea de acasă și s-a gândit că o să aștept de la el abundența care era la tata. Și atunci mi-am zis în gând: Dacă mă cere în căsătorie, accept.

Și am acceptat.

Ce-ai face dacă aş veni acasă şi ţi-aş zice că am cunoscut un băiat acum 3 zile şi mă mărit cu el?

Ce-aș face?! Aș accepta. E viața ta, tu trebuie să alegi. Oricum, orice căsătorie e o loterie. Niciodată n-o să știi ce urmează, n-o să fii sigur pe ce urmează, ăsta e farmecul. Te înhami la o chestie, dar când te hotărăști să te căsătorești trebuie s-o faci foarte serios. Eu am acceptat după trei zile, dar nu am luat în calcul să fiu neserioasă, ci mi-am asumat. E mare lucru să vezi după ani că ai avut tăria să treci peste niște greutăți, să ierți, să accepți, să-l ierți pe cel pe care l-ai iubit atât de tare încât să-l iei de soț.

Eu nu pot să zic acum că a fost o dragoste wow la început. Mi-a plăcut modestia lui, dragostea a venit pe parcurs și a crescut pe zi ce trece. Eu gândesc că e mai bine așa decât atunci când e o dragoste nebună, te iei și după ce te iei începi să cauți la celălalt defecte.

Regreţi că te-ai măritat după trei zile? Au fost momente când ți-a părut rău c-ai renunţat la toată averea şi ai luat-o de la zero cu tata?

Niciodată.

Îl iubeşti pe tata azi mai mult decât acum 33 de ani?

Da, categoric da! O spun cu toată gura. Nici nu-mi închipui…

Văleu.. Nici nu pot să zic… Îl iubesc foarte tare. Foarte tare.

Dă-mi trei sfaturi de fericire într-o căsnicie. 
  1. Toleranță
  2. Toleranță
  3. Toleranță.

***

Interviu cu tata

img_8898

Tata, ce-a fost în capul tău să ceri o fată după 3 zile?

Dragoste la prima vedere.

Chiar te-ai îndrăgostit de ea?

Sincer. Da. Altfel n-o făceam.

Nu ți-a fost frică s-o ceri așa repede?

Nu m-am gândit. Frică de ce? Pentru că nu mai aveam de așteptat, alesesem destule, o dădusem în bară cu câteva. Am fost și la Vânători Neamț, am fost și la Iași, dar unde n-am fost! Aveam multe fete prin jur, de prin sat, dar nu corespundea niciuna total. În clipa în care am văzut-o pe ea, gata, am știut. Nu am mai ezitat. Doar nu m-a obligat nimeni, nu mi-a băgat-o pe gât nimeni.

Și chiar credeai că va accepta?

Doar nu vedea nimeni dacă mă refuză. Cum să mă refuze? Eu arătam CALUMEA, știam să vorbesc, citeam mult, aveam prestanță. Așa că, succes garantat.

Regreți acum c-ai cerut-o pe mama după 3 zile?

Ce să regret? Regrete există. Mereu regrete există. Dar nu atât de grave încât să-ți pară rău. Regretele-s de altă natură, dar în rest apreciez cum se pricepe la atâta lucruri la care eu nu mă pricep. Totuși, m-a transformat, datorită ei am ajuns ceva. Altfel, cine știe ce ajungeam. În mod sigur m-a transformat și asta recunosc până mor.

Cu toate că am avut și momente când nu mi-au convenit multe și n-o să-mi convină până la moarte anumite chestii, dar, în viață ai bune și rele. Ea e un temperament vulcanic. Dar nu făceam nimic în viață fără ea.

Ce-ai face dacă aş veni acasă şi ţi-aş zice că am cunoscut un băiat acum 3 zile şi mă mărit cu el?

Nu se mai poate așa ceva. Azi, tu nu vezi că vorbesc câte 20 de ani și nu se mai căsătoresc? Erau alte timpuri.

Și, totuși, dacă vin și-ți zic asta?

Nu există așa ceva.

Hai, tata, intră în joc! Mă mărit cu un băiat după 3 zile. Ce faci?

Depinde cât corespunde. Dar nu te poți băga. Când m-am băgat eu în viața voastră? V-am dirijat eu vreodată? V-am dirijat vreo meserie, vreo decizie? Nu m-am băgat, am vrut mereu să aveți libertate. Că mie mi-a lipsit când eram mic. Am vrut să aveți viața voastră.

Dar este exclus la voi 3 zile. Nu, nu, nu există așa ceva. Tinerii acum vorbesc ani de zile și nu se căsătoresc. Nu există versiunea asta. Exista atunci, dar și atunci exista rar. Nu erau mulți să se căsătorească în 3 zile, sincer. Pe undeva, e un risc uriaș.

O iubești pe mama acum, după 33 de ani, mai mult ca înainte?

E o iubire specială. Ne mai certăm, nu vorbim câteva zile uneori, dar ne dăm seama că, totuși, căsătoria te cimentează. Hai să-ți zic o chestie pe care ți-am ascuns-o: zilele astea i–a fost foarte rău, a exagerat cu munca. După ce s-a culcat în dormitor la voi, eu m-am dus de mai multe ori, am băgat capul în cameră și am verificat că e bine. Mi-a fost frică să nu pățească ceva. Și mi-e mereu frică să nu pățească ceva. Nu înseamnă asta mai mult decât iubire? Nu frica aia că închide ochii, ci iubirea adevărată.

Dă-mi 3 sfaturi pentru o căsnicie fericită.
  1. Încredere totală. Să nu se facă două case, să nu se ascundă unul de altul. Asta e mai presus de toate. Când se fac lucruri pe ascuns se dărâmă căsnicia.
  2. Să se excludă jignirea de la bun început. E rar în țara noastră oameni care nu se jignesc. Din păcate, majoritatea se jignesc, de la nervi, supărare și asta decimează căsnicia. Nu-mi plac înjurăturile deloc. Eu nu concep să-ți jignești soția și după aia să adormi lângă ea. Nu. Orice s-ar întâmpla, nu e nevoie de cuvinte extreme.

Ideal e numai în filme. Orice om are în intimitatea lui niște greșeli, niște scăderi, dar important e să lupți cu cel de lângă tine și să evitați scandalurile mari de la început. Dacă începi așa, așa termini.

  1. Respect.

Astea-s suficiente. De aici vine iubirea. Căsnicia trebuie retușată mereu, trebuie muncit, lucrat, acceptat. Nu există perfecțiune, dar există iubire.

img_8903img_8901

La mulţi ani, mami și tati!