Tocmai am revenit online după 37 de zile fără Social Media.
2016 a fost un an cam greu pentru mine, care a adus un val de regrete, câteva vești negative și un lanț de blocaje. Nu am crezut niciodată că a fi radical poate rezolva ceva – mereu am încercat să fiu echilibrată, am căutat armonia și liniștea, dar spre final de an am realizat că, pe alocuri, am eșuat în încercări. Mi-a scăpat armonia printre degete.
Așa că, în lipsa unor alternative, nu mi-a rămas decât să fiu radicală și să las deoparte niște lucruri. Am renunțat la multe aspecte pe care le consideram nocive la vremea respectivă, iar Facebook-ul, Instagram-ul și alte spirite – deși extrem de utile, deveniseră toxice pentru mine din simplul motiv că stăteam mult prea mult timp online.
M-am gândit că un experiment nu mi-ar strica, din moment ce lunile adunate se tot îngreunau și viciau din toate colțurile lumii. Așadar, în ziua de 23 decembrie, m-am trezit și am promis că va urma o lună fără pic de conexiune online. Pe măsură ce în viața reală începusem să fiu tot mai obosită și depășită de negativ, în online încercam cu o continuă disperare să ascund orice rid de nesomn. Știu că asta facem (aproape) toți: ne PR-izăm fericirea, însă am avut un moment de respingere pentru direcția pe care o luasem. Mi se părea o marea greșeală să îmi investesc puțina energie pe care o aveam atunci în online, în acoperiri și ascunzișuri nefolositoare.
Promis și făcut. Din data cu pricina, am început să duc o viață doar în offline, mi-am asumat un Crăciun doar cu bradul meu de-acasă și cu familia, fără să asimilez bucuria altora, fără să mi-o cosmetizez pe a mea. Întâmplarea a făcut ca în primele zile din 2017 să apară și o mică problemă de sănătate, care m-a pus în fața unei luni de concediu medical, blocată acasă, în Bacău. Inițial, când am aflat că voi rămâne o lună în Bacău, m-am gândit că-mi va fi imposibil să stau izolată de mediul online, însă m-am reobișnuit mai repede decât aș fi sperat.
Iată câteva dintre concluziile mele adunate în cele 37 de zile fără Social Media:
♦ Am reînceput să citesc ore în șir fără pauză. Anterior, aveam cărți pe care le citeam cu telefonul în mână – verificând la 10 minute blog-ul/e-mail-ul/facebook-ul. Ei, bine, acum, în lipsa canalelor online, nu mi-a rămas decât să mă concentrez pe lectură. Așa se face că am citit mult, enorm.
♦ Am învins teama de cărțile groase. Deși am reușit să termin Biblii literare precum Solenoid, în ultima perioadă mă feream de cărți groase pentru că: 1. Nu mai aveam timp 2. Nu mai aveam răbdare. 3. Nu mai aveam energie. Trei piste complet eronate pentru un cititor bun. Când o carte e selectată pentru Man Booker Prize, mai contează că are 1.000 de pagini?
♦ Mi-am făcut cont pe Netflix și m-am uitat la o grămadă de filme, documentare, seriale – ioi, ce mi-a plăcut Black Mirror!
♦ Am văzut-o pe bunica împletind, am stat cu spatele lipit de sobă, am pus lemne pe foc
♦ Nu mai știam cam tot ce mișcă în politic/ cultural de pe Facebook, pentru televizor nu mai am răbdare de mult timp, așa că am decis să-mi fac abonament lunar la The New York Times Magazine. Mă enerva foarte tare că nu puteam citi decât 10 articole/lună gratis. Acum citesc cât vreau și, în plus, primesc cele mai tari newslettere din Inboxul meu. Vă recomand să plătiți suma aia modică, chiar merită!
♦ Am scris multeeeeeee recenzii de carte – le voi publica pe blog una câte una
♦ Mi-am stors creierii să-mi amintesc zilele de naștere ale prietenilor din decembrie – ianuarie (aici am cam eșuat lamentabil)
♦ Am realizat că nu am numerele de telefon ale unor prieteni buni, cu care vorbeam ore întregi pe chat-ul Facebook
♦ Oamenii care țin la mine mi-au dat sms-uri, m-au sunat când au văzut că nu mai sunt online – și asta m-a emoționat
♦ Am învățat să-mi umplu timpul liber, căci acum aveam, în sfârșit, timp liber
♦ Când mă plictiseam, nu mai săpam prin viețile altora online, ci căutam câte un site cu diverse informații, căutam pe Wikipedia detalii despre vreun autor, carte, film sau ce mai văzusem/citisem în ziua respectivă
♦ Am ascultat muzică clasică organizat/ pe compozitori, ceea ce voiam să fac de mult timp – Șostacovici, mon amour, retrasa și controversata-ți Simfonie a IV-a chiar e cumplit de greu de digerat. Am încercat, nu am reușit să o termin, nu mă blama! Voi insista pe topic.
♦ Am stat ore în șir să mă gândesc la lucruri mici, în timp ce, înainte, nu mai aveam răbdare nici pentru lucrurile mari
♦ L-am studiat pe C.G. Jung – de fapt, abia l-am descoperit, căci de studiat probabil nu-mi vor ajunge încă 26 de ani să-l studiez. Mulțumesc, Ana N., că mi-ai recomandat cartea lui de memorii! Am stat zile în șir citind interviuri cu el, notându-mi teorii, căutând detalii despre ce a scris. Habar n-aveam că Jung avea un turn (turnul Bollingen) în care lucra, gândea, medita, crăpa lemne, săpa, uita de civilizație. Cumva, cred că fiecare dintre noi are nevoie, cel puțin în anumite momente, de un Turn Bollingen
♦ Nimic nu e de neamânat. Absolut, dar absolut nimic, în afară de familie și sănătate
♦ Mi-am cumpărat Bravo Girl – da, mai există! Are și postere la mijloc
♦ Am citit cam tot ce există despre J.R. Moehringer – o nouă pasiune personală
♦ Am studiat fotografia – mereu am avut senzația că dețin un talent pentru fotografie, dar nu am făcut (încă) nimic cu el. Dacă știți vreun curs de începători bun, please let me know
♦ Am început să visez complex noaptea. O fi și urmarea lecturilor jungiene, dar mi s-au complicat visele într-un hal fără de hal.
♦ Când ești singur și liniștit, îți vin niște idei incredibil de bune. M-am întors în București cu o agendă plină
♦ Am dormit cât pentru toți anii pierduți în nesomn. Știați că cearcănele chiar dispar la un moment dat?
♦ Am reînvățat să scriu mailuri lungi, un soi de înlocuitor al scrisorilor din școala generală. Nu luasem în calcul, însă, că interlocutorii mei sunt conectați încă la Facebook, Instagram, joburi și alte aspecte cronofage și, prin urmare, răspunsurile nu aveau să fie pe măsura așteptărilor mele
♦ Mi-au lipsit Ciprian Muntele și Zora de pe Facebook, admit
♦ Am jucat Remi
♦ Am răcit de 3 ori și așa am aflat că virușii vin și când nu ieși afară după ei
♦ Am băut cafea în fiecare zi fără să mă grăbesc la vreo întâlnire
♦ Am scris de mână un eseu întreg – chiar am un scris frumos de mână
♦ M-am uitat la Mica Sirenă, Cenușăreasa și alte desene animate de pe vremea când speram să mă transform în sirenă
♦ Am trăit un cutremur mare, dar nu am mai citit sutele de statusuri privitoare la el – cutremurele se cutremură și fără Facebook
♦ Am văzut, în sfârșit, Filantropica
♦ Am învățat să fac mămăligă și o prăjitură inventată de mama
♦ Dacă înainte îmi căutam timp pentru idei/gânduri, acum căutam idei și gânduri pentru tot timpul pe care-l aveam
***
Uneori, crezi că dacă dispari, în lipsa te se rezolvă tot răul din lume. Dispărutul nu rezolvă problemele în esență, însă pe mine liniștea asta totală m-a ajutat să-mi imaginez că totul este bine. Iar acum, când am revenit, am proaspăt în minte sentimentul de liniște totală. Îmi amintesc la fiecare scroll distanță pentru ce trebuie să lupt și cât de bine mă pot simți când sunt în echilibru.
Ăsta a fost Turnul meu Bollingen, în care nu am făcut PR unei fericiri inexistente, ci am reînvățat să fiu fericită. Am învățat să crăp lemne, să sap, să uit de civilizație.
Bine v-am regăsit în turnurile voastre,
Eu promit c-o voi lua de la capăt mai înțelept,
O fată
16 Comments
Alina
<3 <3 <3. inimile sunt pentru ca mi-ai dat curaj ca se poate si cand simti ca nu mai poti, ca ti-a placut J.R. Moehringer si pentru mana intinsa virtual. Sa ai un an bun!
Raisa Beicu
Să avem un an minunat amândouă! Mulțumesc mult, dragă Alina 🙂
Silviu Pal
Inspirationala povestea ta. Este, intr-adevar, foarte important sa ne luam timp de respiro de la viata noastra de zi cu zi, cu tot ce include ea, si sa ne intoarcem la lucruri simple, la citit, de exemplu. Lucruri si activitati pentru noi, pentru spiritul nostru, care ne aduc aminte cine suntem.
Raisa Beicu
Așa este. Mai greu să luăm decizia cea mare, apoi totul devine mai clar structurat 🙂
Mada
Love you! 🙂
Raisa Beicu
Back! 🙂
sabina r
Vaaai, felicitari! Mi-am propus de-a lungul timpului si eu perioade de lipsa din online, dar mai multe de vreo 2 zile n-am reusit. Nu ca as fi incercat destul.
Legat de cursurile de fotografie, du-te la Radu Grozescu la f64 pentru tehnica fotografica. Are 2 module, pentru incepatori e de-ajuns doar primul, al doilea fiind specializat pe ramuri tip foto macro, portret, studio, etc.
sabina r
Daca vrei ceva practic, merita workshopurile. Aici trebuie sa te gandesti ce ai vrea. De principiu pe piata am vazut: foto de Strada (Vlad Eftenie e genial), de portret (Photolife, Insight Studio), de peisaj (Dorin Bofan, Toma Bonciu, Adrian Petrisor) sau de nunti (Daniel Chindea). Bine, astea sunt super specializate, mai important ar fi ca dupa ce iti faci o baza tehnica sa pozezi mult. Succes!
sabina r
Siteul tau are limita de scris la comenturi, ma scuzi ca am scris de 3 ori 🙂
Raisa Beicu
Îți mulțumesc mult pentru gânduri și recomandări. Voi regla acea limită de care, recunosc, nici nu știam. 🙂
CCs.
Te-am descoperit azi.M-a atras titlul articolului, printr-un scroll la intamplare pe fb,Sper sa te mai citesc.Eu, tot timpul am trait cu senzatia ca am talent la fotografie si la scris (imi place sa scriu de mana si ma imaginam scriitoare pe cand eram mai mica).Mi-am propus sa scriu mai des, orice, chiar si 3 randuri.Trebuie sa-ti formezi mana, is what they say.PS:Scoate limitatorul pt commentarii
Raisa Beicu
Într-adevăr, scrisul repetat și exersat face minuni. 🙂 Mă bucur că ai dat de mine și îți mulțumesc că te-ai oprit să-mi scrii – chiar dacă nu de mână. p.s.: mulțumesc pentru sfat, voi face asta.
Mihaela
Minunat! M-ai făcut să râvnesc la multe zile în offline. Recomand Comana pentru ieşiri rapide din Bucureşti. Carl Gustav Jung – Amintiri, vise, reflectii e cartea de memorii? Mulţumesc frumos!
Raisa Beicu
La Comana, cum vine căldura, de obicei, îmi iau cameră peste noapte și citesc pe ponton dimineața devreme 🙂 Așadar, da, mi-e tare drag locul. Exact, Amintiri, vise, reflecții – am scris o recenzie stufoasă a ei, o voi publica în zilele care urmează.
Mulțumesc și eu că ai citit, că mi-ai scris!
un emotionat
cu toate acestea, fericita fiind, pozele din ultimul timp sunt in alb si negru si veselul gri:))
Raisa Beicu
Păi, pentru mine pozele sunt mult mai elegante și expresive așa. De ceva timp, am instagramul doar în alb și negru. Fiecare vede veselia în ritmul și cromatica lui :))