Azi, pentru mulți este Valentine‘s Day, o sărbătoare asupra căreia nu am avut niciodată suficientă energie să mă opresc. O fi bine că unii o sărbătoresc, o fi răutăcios că alții râd de cei care o sărbătoresc? Dragabotele o fi mai important decât Ziua iubirii americane? Habar nu am și nici nu mi-am propus să aflu.
14 februarie are un singur și suficient sens pentru mine: este ziua mamei mele, Mirela. Poate cândva îmi voi face curaj să scriu despre viața ei care nu a fost tocmai simplă.
Am extras doar 52 de lucruri învățate de la ea. 52 din câteva mii. De la mama am învățat:
- Să citesc
- Să fiu feminină
- Să nu întârzii la întâlniri, la școală, dimineața, seara, la amiază. Să nu întârzii niciodată și nici viața n-o să întârzie cu mine
- Să nu ies nearanjată din casă, indiferent de locul în care ajung
- Să port tocuri
- Să mă dau corect cu parfum
- Să folosesc tacâmurile corespunzător în orice context
- Să ornez o masă oficială
- Să am doar genți de calitate
- Să nu-mi lipsească rochiile negre din garderobă
- Să plivesc
- Să fac mămăligă, sarmale, plăcinte, prăjitura inventată
- Să cântăm în timp ce gătim
- Să cos goblen – modelele cele mai grele
- Să pun lemne pe foc
- Să fiu cea mai deșteaptă din clasă. Nu pentru ei, ci pentru mine. Dacă nu-mi iese, nu e nicio problemă, oricum sunt cea mai deșteaptă pentru ea
- Să am curaj să accept chiar și o cerere de căsătorie de la un băiat pe care l-am cunoscut în urmă cu 3 zile, dacă eu sunt sigură că e alegerea bună
- Să fumez dacă vreau, doar să îi spun c-o fac, să-mi dea bani de țigări bune
- Să returnez orice aș împrumuta, să încerc să-mi cumpăr orice aș vrea să împrumut
- Să scriu de mână rezumate ale cărților citite: primele mele recenzii
- Să o iubesc pe Nona
- Să mănânc zmeura din spatele casei doar când e complet coaptă
- Să mă plimb cu BMX-ul albastru prin pădure cu Nero, câinele nostru alergând în spate
- Să stau cu fundul veri întregi pe o sanie în curtea casei
- Să dansez, să dansez, să cânt nopți întregi. Să organizez petreceri în curtea casei
- Să iubesc muzica clasică
- Să port pălărie
- Să cos un nasture
- Să nu adorm fără să demachiez
- Să număr oi când nu adorm, să citesc cărți când mi-e frică de viitor, să fac ordine în camera mea fizică, în camera mea psihică, să nu-mi fie rușine când greșesc
- Să nu (mai) dau vina pe Nona pentru greșelile mele
- Să fiu o bună prezentatoare a serbărilor din clasele I-V
- Să iau deciziile mele, nu deciziile ei
- Să iubesc magnoliile, freziile, parfumul Bulgari albastru
- Să plâng când vreau să plâng, dar să râd dublu după
- Să fac surprize, să împodobesc bradul de Crăciun, să stau ore în șir să număr luminițe
- Să știu cât pot mai multe despre istoria zbuciumată a familiei mele
- Să număr până la 10, să număr până la infinit
- Să am mereu un Doxa în colecția de ceasuri
- Să nu uit că am moștenit talentul la scris al străbunicului meu și să mă țin de treabă
- Să scot pătura în curte și să-mi mai iau câte-o pauză de meditat
- Să amorsez o pompă
- Să apreciez un vin bun
- Să mănânc mic dejun în fiecare dimineață
- Să nu uit de unde am plecat, să nu uit ce greu a fost până a fost bine
- Să împart absolut totul cu Nona
- Să nu mai folosesc radiera pentru cerneala de pe foaie
- Să învăț tabla înmulțirii
- Să colecționez jucăriile Kinder, numerele Arborele Lumii și amintiri
- Să știu că după fiecare criză urmează măcar câteva zile bune
- Să stăm toți patru la lumina unei lumânări seri întregi, să râdem, să vorbim, să ne certăm și să ne împăcăm la loc, să facem planuri mărețe, planuri inutile, liste de dorințe, mutări, cadouri. Să vorbim mult, ca atunci când vine tăcerea peste noi să nu regretăm
- Să trăiesc până la capăt, chiar dacă.
***
3 Comments
Norina Orha
Mama…Foarte frumoase amintiri…in multe dintre ele ma regasesc si eu 🙂 de aceea citind cele scrise de tine am devenit usor melancolica, iar dorul de casa s-a accentuat treptat de la o clipa la alta… 🙂
Raisa Beicu
Sper să nu-ți fac mai mult rău. Deși, casa ne face doar bine, în fond 🙂
clara
Mama ta nu poate fi putin si mama mea? Ca aveam mare nevoie de unele din sfaturile ei…