Ieri am avut o zi extraordinară. M-am trezit cu noapte în cap și am plecat la drum cu Tibi și Feli în direcția Cernica-Plătărești-alte popasuri spontane. Voi reveni într-o altă postare cu motivul pentru care care am organizat plecarea în trei, căci e un subiect mai elaborat, pe care nu pot doar să-l menționez și să-l las apoi agățat pe sârmă, la soare.

unnamed (1)

Dau skip dimineții de sâmbătă și ajung la prânz, când, în drumul de întoarcere spre București, în satul Vasilați, vedem la o poartă niște nuntași. O mireasă tânără mănâncă o înghețată și un cavaler cu trei domnișoare îi țin trena.

Tibi conduce, soția lui, Felicia – una dintre cele mai talentate fotografe pe care le avem noi în prezent – stă în dreapta, cu aparatul foto în mână, eu spionez cerul prin sunroof-ul mașinii și mă gândesc că următoarea mea mașină trebuie neapărat să aibă cerul pe plafon. Doar că, atunci când conduci, nu prea te poți uita la cer, nu?

STOP cadru

Felicia: Tibi, te rog mult să întorci mașina unde poți. Voi ați văzut ce am văzut eu?

Tibi și Raisa: Daaaaaa.

Felicia rămâne cu aparatul pe poziții, Tibi întoarce mașina, eu îmi fac calcule: Dacă stau la semafor, totuși, am timp să ridic capul spre cer. Sau când aștept pe cineva. Sau când se blochează circulația la Obor. 

unnamed (6)

Câteva case mai în spate, înghețata de cacao încă era în mâna miresei – Ce mireasă ar mânca, oare, înghețată și ar risca să-și murdărească rochia?

Ne apropiem de alai, văd că mireasa are în picioare adidași în loc de pantofi incomozi, invitații la nuntă gustă și ei din înghețata serii zilei, dar niciun taraf nu se aude, însă, din curte.

unnamed (4)

După un scurt schimb de cuvinte cu tânărul alai, aflăm că suntem în fața unui ritual ce are loc an de an în Sâmbăta lui Lazăr (o zi înainte de Florii): Lazărița. Colind cu origini bulgărești, vechi de sute de ani, Lazărița semnifică revenirea la viaţă a naturii – precum cea a lui Lazar, care a fost înviat de Iisus.

Nu am mai auzit în viața mea de acest obicei, așa că mă uit cu entuziasm la cei cinci și o întreb pe mireasă:

– De unde ai rochia asta?

– A fost a mamei mele.

unnamed (2)

O remarc pe mezina grupului:

– Dar ea, cea mică, ce personaj este în povestea Lazărița?

-Ea este…[pauză] Vine cu noi. E fetiță.

unnamed (3)

-Și ce faceți mai exact? În ce constă Lazărița?

– Strigăm ca să iasă lumea la poartă, urăm de bine, dăm sălcii sfințite. Fiecare ne primeşte cu ouă, covrigi, dulciuri sau bani.

unnamed

STOP cadru

Unele mirese mănâncă înghețată, poartă adidași în loc de pantofi incomozi, caută fericirea din poartă în poartă.

Mă voi gândi într-o zi de sâmbătă la toate astea din mașina mea cu roofsun, stând la semaforul de la Obor, în drum spre Bacău, unde, odată ajunsă, voi căuta fericirea din poartă în poartă.

 

Foto: Raisa Beicu

Video: Felicia Simion.