Siropos, mult prea siropos pentru stilul meu. M-am apucat de volum în urmă cu câteva luni, când îmi făceam planurile de vacanță, fixam niște proiecte personale, mâncam în locuri fancy și luam taxiul și până după colț. Am citit un capitol din carte, am pus-o deoparte și m-am apucat de ceva mai greu, mai solicitant. Căci am cam depășit faza dulcegăriilor literare – credeam eu. Așa gândeam până în momentul în care am ajuns internată în spital, într-un loc în care, mai mult ca oriunde, aveam nevoie de simplicări și ușurări.

În spital, mi-am amintit de cartea de acasă lăsată baltă, de Bucurați-vă de fericirea voastră, parte din colecția Narator. Așa că, am rugat-o pe sora mea să mi-o aducă s-o citesc. Ceea ce am și făcut – de data asta fără să mi se pară o deplasare lacrimogenă, ci un suport pe care îmi simplificam viața. Cum zic eu mereu: literatura nu e doar pentru relaxare, vocabular, scris, informații, cultură generală, ci mai ales pentru a te pregăti/ ajuta pentru anumite perioade din viață. Până în acel moment, în viața mea nu era loc de o astfel de lectură.

Așa că, mai tare ca nicicând, am încercat de la Paul Brinkley-Rogers  să mă bucur de fericirea mea – atâta cât o fi rămas în zilele alea.

Corespondent de război și câștigător al Premiului Pulitzer, Paul Brinkley-Rogers a trăit din anul 1959 o poveste de iubire obsedantă cu o japoneză mai în vârstă decât el. Brinkley-Rogers era marinar pe vasul american Shangri-La și a cunoscut-o pe Kaji Yukiko în portul Yokosuka. Pasionată de literatură, poezie, film, Yukiko a devenit un fel de muză pentru Paul. L-a inspirat, l-a încurajat să scrie, să fie puternic, iar el a dedicat ani pasiunii pentru ea. I-a scris, rescris, a așteptat-o și a rememorat fiecare clipă împreună. Motivele pentru care dragostea lor a fost una imposibilă sunt multiple. În contextul Japoniei devastate în urma celui de-al Doilea Război Mondial, un membru al yakuza, sindicat al crimei organizate din Japonia, a încercat să o răpească pe Yukiko și atunci Paul și-a dat seama că lucrurile erau mult mai complicate decât credea.

În continuare rămân la impresia că nu este neapărat stilul meu de scriitură sau tipul meu de iubire literară. Bucurați-vă de fericirea voastră a fost, însă, o etapă în care aveam nevoie să cobor de pe o scară unde mă urcasem ani de zile și unde devenise totul mult prea periculos. A fost cartea pe care am păstrat-o cu mine în spital pentru că, pur și simplu, îmi făcea bine să văd din când în când titlul și să-mi amintesc că fericirea – avută sau pierdută – rămâne cea mai importantă și pentru ea trebuie să urcăm și să coborâm scări cât om trăi.

***

Săptămâna asta, editura Publica a anunțat că Paul Brinkley-Rogers, autorul citit de mine recent, vine în România, alături de traducătorul său, Louis Ulrich. Ce coincidență, mi-am zis! Sper să fiu bine până atunci și să ajung să-l văd, să-i spun c-am ascultat de el și m-am bucurat de fericirea mea.

În caz că sunteți și voi interesați, aici evenimentul – are loc la Ceainăria Cărturești Verona, în data de 16 octombrie.

***

Citate preferate:

♦ Diferența dintre a admite și a accepta înseamnă depresie.

♦ Ai văzut în mine ceva ce eu însumi nu reușeam să văd.

♦ Tu ai fost tu, eu am fost eu și știu că noi n-am putut deveni iubiți. Lucrul frumos și important este că amândoi am descoperit că ne plăcea să arătăm respect. În felul acesta ne-am iubit unul pe celălalt.

♦ Erai cu adevărat pierdută în ceva din care eu nu făceam parte.

♦ Mi-am dorit întotdeauna să fiu îndrăgostită de un bărbat care să nu știe că-l iubesc.

♦ Am mereu o carte la mine. Când mă satur de lumea asta deschid cartea și mă refugiez în ea.

♦ Jurnalismul e un buzunar lateral al culturii.

♦ Măsura dragostei este când iubești fără măsură.

♦ Care este bucuria mea?

Am aruncat-o în aer.

♦ Fusesem îndrăgostit de tine și nu-mi trecuse.

♦ Când vom fi bătrâni și ne vom gândi unul la altul, vom fi la fel de tineri?

♦ Se uită la noi ca o libelulă care nu știa dacă ar trebui să ni se alăture sau să treacă mai departe.

***

Foto: Raisa Beicu.