A mai trecut o vară în care ne-am bronzat (sau nu), am iubit, am mers la mare, la munte, am stat cu prietenii, am prins sau am ratat răsărituri, am condus cu aerul condiționat dat la ultima treaptă. Am primit tot soiul de vești, ne-am plâns de căldură sau de lipsa ei și, printre picățele, am mai și citit. Cum nu prea am mai apucat să discut despre lecturile lor din ultimul timp, m-am gândit să cer câteva recomandări de cărți date de prietene dragi mie. Ele sunt câteva dintre fetele foarte faine pe care le urmăresc pe Facebook, Instagram, blog – mă interesează ce citesc, ce fac și ne scriem din când în când. Le-am rugat să-mi spună top 3 cărți pe care le-au citit vara asta și le mulțumesc pentru lista asta așa de mare, din care am început deja să fac câteva comenzi online.

Să avem o toamnă plină de liste bifate. În lecturi și nu numai!

14727415_604347429737225_757329285496176640_n

Ana Maria Sandu, scriitoare

  • Anul gîndirii magice, Joan Didion (editura Pandora)

Un cuplu de scriitori. Trăiesc cîteva zeci de ani împreună. Într-o zi, ca oricare alta din viața lor, el, John, face un infarct și moare la masă, lîngă ea. Lumea se schimbă. Toată această radiografiere a pierderii celuilalt, doliul, revolta, supraviețuirea, acceptarea morții, devin de la primele pagini și ale tale. Joan Didion vorbește despre anul de după decesul soțului său cu o luciditate și o simplitate sfîșietoare. Poate că asta face din Anul gîndirii magice una dintre cele mai tulburătoare lecturi despre felul în care ne apropiem de moarte și trăim în prezența ei.

  • Învățături pentru delfin, Mircea Horia Simionescu (editura Albatros)

Nu mai știu nici cînd și nici de unde mi-am cumpărat acest roman al lui MHS, dar mă bucur că a rămas în bibliotecă ascunsă și necitită pînă în vara asta. E deșteaptă, absurdă și amuzantă. Clișeele despre literatură m-au făcut să rîd în hohote. Gri Macedoneanu și biografia sa romanțată (pe care și-o comandă și și-o ajustează ca pe un palton) sînt poezie curată.

  • Copilăria lui Kaspar Hauser, Bogdan-Alexandru Stănescu (editura Polirom)

E cea mai americănească „poveste” românească. De fapt, un volum de istorii/mitologii și o dovadă perfectă că stilul face să sune ca nou orice topic (București, copilăria petrecută în anii ’80, fapte de vitejie cu băieții de la bloc etc.). Alert, fin, surprinzător.

13735947_1139042339468184_100119818_n

Eli Bădică, jurnalist cultural, Bookaholic.ro

 

  • Pereți subțiri, Ana Maria Sandu (editura Polirom)

Pereți subțiri e cea de-a cincea carte semnată de Ana Maria Sandu, pe lângă volumele colective unde a contribuit cu texte sau pe care le-a coordonat. Cum o urmăresc și citesc de la debut, i-am așteptat cu sufletul la gură noua carte. Excelentă, zău. Un mix fabulos de șaptesprezece proze scurte, unite între ele prin spațiul în care se desfășoară, de unde pornesc sau unde se întâlnesc, la un moment dat: un bloc bucureștean cu patru etaje. Viața la microscop, în cea mai vulnerabilă – și, deci, intimă – ipostază a ei. Povești de trezit simțurile, stil care provoacă dependență.

  • O căutare, Ligia Ruscu (editura Polirom)

Ligia Ruscu a fost o plăcută și neașteptată surpriză. Aici am pornit invers, de la cea de-a doua carte de-ale ei – O căutare – la prima – O dimineață la vânătoare. Și asta spune multe despre cât de mult mi-a plăcut cel mai recent roman semnat de autoare. O căutare e o carte ca o aventură, una care te trage într-un univers recognoscibil și, totuși, diferit, un fantasy românesc superb, unde te întâlnești cu fii de crai, mușați, spiriduși, sburători, vrăjitori și tot felul de alte creaturi, amestecate printre oameni, unde te lupți cot la cot cu Șandru, protagonistul, speri, iubești, ai emoții – pe scurt, trăiești. Captivantă.

  • Vara în care mama a avut ochii verzi, Tatiana Țîbuleac (editura Cartier)

Subtitlu acesta blând, se ascunde o carte care te face să-ți pierzi echilibrul. Tatiana Țîbuleac are precizia unui poet în tăierea frazelor și coloana vertebrală a unui prozator înnăscut. Te trage în lumea lui Aleksy cu forța unui uragan, te învârte în povestea vieții lui ca în cuva unei mașini de spălat și te eliberează duios la final. Când ieși din Vara în care mama a avut ochii verzi, ești stors de emoții. E o carte unică. Mai mult de atât poate că nu ar trebui să știți înainte de a vă apuca să o citiți.

18812713_1381967815217183_1310502269854154752_n

Laura Câlțea,

Blogul unei cititoare de cursă lungă

  • O viață măruntă, Hanya Yanagihara (editura Litera)

Marele roman al prieteniei și al suferinței, așa aș numi cartea Hanyei Yanagihara. E uimitor câtă suferință poate fi cuprinsă în 700 de pagini dense, dar și câtă frumusețe și umanitate. Mi-a plăcut totul la cartea asta: scriitura impecabilă, construcția narativă fără cusur, personajele, felul în care au evoluat pe parcursul poveștii, tot, tot, tot.

  • Cazemata, Tudor Ganea (editura Polirom)

Tudor Ganea m-a cucerit prin naturalețea scriiturii sale, prin narațiunea realist-mitică și prin felul în care a reușit să împletească în romanul său de debut geografia imaginară a unui cartier constănțean sordid cu imagini din geografia reală a orașului. Cazemata este un roman impecabil ca scriitură și construcție, cu dialoguri vii de o naturalețe uimitoare, cu personaje puternice și halucinante și profunzimi ce țin de o dimensiune a sacralității și sexualității mitice. E un roman puternic, profund și, în același timp, care se citește cu ușurință și plăcere.

  • Autobiografia lui Charles Darwin. Urmată de fragmente din Călătoria unui naturalist în jurul lumii, Charles Darwin (editura Humanitas)

Charles Darwin este una dintre cele mai marcante figuri ale modernității, cunoscut mai mult ca un mare om de știință și mai puțin ca un om. Ediția de față îl aduce în prim-plan pe Charles Darwin omul, iar Autobiografia sa și Călătoria unui naturalist în jurul lumii combină pasiunea și curiozitatea omului de știință cu bunăvoința și deschiderea omului care a fost Darwin. E o carte pe care am simțit-o scrisă cu prietenie pentru lume, pentru umanitate, și cu o mare curiozitate pentru tot ce înseamnă viață și natură și care se citește cu plăcere și cu un zâmbet în colțul buzelor.

21294738_124660251518072_6499106854033948672_n

Iulia Gorzo, traducătoare de film și literatură

  • Ce-am pierdut în foc, Mariana Enriquez, în curs de apariție la editura ART – un volum de povestiri una mai tare ca cealaltă, scris de o autoare argentiniană pasionată de literatură horror. De la Elena Ferrante nu mai citisem ceva atât de proaspăt (cu tot decorul sordid) și de imersiv. Și după vreo două povestiri recunosc că am adormit cu lumina aprinsă. Sigur a fost de vină și traducerea minunată a lui Marin Mălaicu Hondrari.
  • Raiul pe pământ, Mariusz Szczygiel (editura ART) – o carte deșteaptă despre Cehia contemporană, o țară față de care nu-mi descoperisem cine știe ce afinități până la întâlnirea cu autorul polonez îndrăgostit de ea. Pasajul meu preferat: „O persoană instruită și cultă nu va spune în veci că e minunat să contempli luna (…) De fapt, lucrul ăsta îl va descalifica atât de tare din punct de vedere social încât la petreceri i se poate servi drept pedeapsă vin românesc demidulce în loc de vin de Burgundia.”
  • Vremuri second-hand, Svetlana Aleksievici (editura Humanitas) – un volum polifonic de confesiuni ale unor ex-sovietici despre viețile lor mărunte, despre mica istorie care întâlnește marea istorie („Nu încetez să mă minunez de cât e de interesantă viața omului. De numărul infinit al adevărurilor umane,” ne spune autoarea în cuvântul înainte), care a avut asupra mea un efect hipnotic. Mi-am promis să-mi cultiv dependența asta nou căpătată și să citesc tot ce prind de autoarea bielorusă premiată cu Nobel.

21108072_649028085295739_6326913974390489088_n

Monica Jitariuc, www.monicajitariuc.ro

  • Tetralogia Napolitană, Elena Ferrante (Pandora M) – pentru fiecare pagină în parte. Pentru felul în care, oricine ar fi Elena Ferrante, te răscolește, te miră și te invăluie. Pentru că prieteniile sunt aur curat azi și “Orice relație intensă între oameni e plină de capcane și, dacă vrei să dureze, trebuie să înveți să le ocolești.” Cel mai greu e să nu cazi în propriile tale capcane despre tine.
  • Anul gândirii magice, Joan Didon (editura Pandora) Pentru că m-a făcut să cred și mai mult în puterea nemărginită a iubirii.
  • Chimamanda Ngozi Adichie – Feminist, feministă (Editura Black Button – recomand de aici cu mare încredere orice titlu) Because yes! We should all be feminists! M-a ajutat vara asta să încep explorarea unui teritoriu care mă interesează din ce în ce mai mult – cum să fac lumea în care va crește fetița mea măcar un strop mai dreaptă, mai bună, mai empatică, mai sensibilă.

20066501_1926294184320127_392982455247699968_n

Lavinia Gheorghiță, profesor de engleză

  • Vanessa și sora ei, Priya Parmar (editura Humanitas)

Eu nu sînt un mare fan al ficțiunilor istorice, dar am o slăbiciune pentru Bloomsbury Group în general și Vanessa Bell în particular. Ce mi-a plăcut mult la romanul ăsta e că se concentrează pe viața și trăirile tinerei pictorițe Vanessa Bell în defavoarea mult mai celebrei ei surori, Virginia viitoare Woolf, dar cu puternic accent pe relația tumultoasă dintre ele. Din păcate povestea se oprește taman cînd viețile ambelor încep să devină și mai spectaculoase, deci sper la o continuare.

  • The Ministry of Utmost Happiness, Arundhati Roy

Multă vreme am suferit că după „Dumnezeul lucrurilor mărunte” (care e musai de citit) Roy a preferat să se axeze pe nonficțiune timp de 20 de ani, așa c-am așteptat romanul ăsta cu sufletul la gură. Și-am regăsit aici fix preocupările ei politico-sociale, plimbate din New Delhi pînă în Kashmir, împletite toate cu durere, speranță și umanitate, viață, dragoste și moarte.

  • The UnAmericans, Molly Antopol.

Colecția asta de proză scurtă – debutul autoarei – a fost o reală surpriză pentru mine. Pe lîngă faptul că are o scriitură foarte proaspătă și dinamică, Molly a reușit să creeze și niște personaje extrem de veridice – majoritatea evrei est-europeni americanizați, înstrăinați fie de un trecut tulburat, fie de familie sau chiar de ei înșiși.

18445062_1687572911537089_2839318315774509056_n

Diana Solomon, content creator

  • În spatele blocului, Mara Wagner (editura Nemira)

Sunt copilul anilor ’90. Nu am prins pâine pe cartelă, dar am prins din mentalitatea, pioșenia și reținerea oamenilor „mari”. Cafeaua și cartonul de țigări păstrate în vitrine pentru doctor, cioconitul la ușa vecinei de la trei pentru o cană de faină, așteptatul mașinii cu butelii o dată pe săptămână, jocurile din spatele blocului. Iubirile. Prieteniile. Perioada când îți făceai ziua acasă și trebuia să ai apartamentul lună pentru invitați (franjurile covorului la linie, bibelourile șterse de praf, pernele canapelei scuturate și aspirate). Dar cartea Marei, scrisă în contextual comunismului văzut prin ochii unei puștoaice de 12 ani, m-a transpus în perioada copilăriei mele.

  • Arta frugalității și a voluptății, Dominique Laureau (editura Baroque Books&Arts)

Două farfurii, două boluri, două furculițe, două linguri și câteva accesorii pentru pregătirea alimentelor și făcutul mâncării. Cam așa arată bucătăria mea de când am început să citesc despre minimalism. Pentru mine, ideea că poți trăi cu mult mai puțin decât crezi și că poți face din câteva ingrediente un festin care bucură atât ochii, cât și papilele gustative, mi-a schimbat total modul în care gândesc și acționez. Așa am dat „nu te ridici de la masă până nu termini tot din farfurie” cu care eram obișnuită în copilărie (un fel de reacție adversă în era post-comunism, presupun) pe „mânâncă puțin, dar bun, fără rabat la calitate”.

  • Viața secretă a copacilor, Peter Wohlleben (editura Publica)

Sunt adepta agnosticismului, însă cred și sunt destul de sensibilă la energii. Energia oamenilor cu care interacționez, a unui loc în care merg, a naturii. Așa că, dacă până la cartea asta vorbeam cu florile, mângâiam scoarța copacilor pe care erau scrijelite inimioare și simțeam că salciile mă mângâie ori de câte ori adie vântul, acum am dovada că, într-adevăr, arborii și toată vegetația au o rețea secretă prin care comunică. Și, brusc, copacii care se mișcau în Cronicile din Narnia nu mai sunt doar povești pentru copii.

solomon

photo credit: dianasolomon.blog

 

18380919_271440543318173_6601184143462105088_n