A fost o perioadă în viața mea când nu aveam deloc curaj să citesc filosofie. Mi-era teamă că nu am încă mintea suficient de structurată și lucrată pentru acest sector. Între timp, am îndrăznit să încep studiul, dar sunt încă la începuturi. Nici nu trag foarte tare de subiect, căci resursele de energie sunt limitate, iar filosofia chiar te folosește la maximum.
Ei, bine, Irvin D. Yalom a fost cel care mi-a făcut intrarea în filosofie. Eram prin anul întâi de facultate când l-am descoperit. Plânsul lui Nietzsche a fost cartea mea preferată, iar apoi, în top, urmează Soluția Schopenhauer și Problema Spinoza. Practic, Yalom îți ia personaje din filosofie, psihoterapie, le intersectează cu nume ca Rosenberg, Freud, sau Joseph Breuer și scrie beletristic noțiuni care altfel ți s-ar părea mai greu de înțeles.
Eu așa am învățat lucrurile de bază, iar după fiecare carte terminată căutam pe internet informații – să văd ce a fost realitate și ce nu. Yalom scrie fresh și simplu despre subiecte grele. Nu te încarcă cu informații extra, ci doar îți creionează ruta principală. Recunosc că mi-a plăcut mult cum au ieșit cărțile lui. Apoi, niște ani, traiectoria lecturilor mele a luat-o pe alte direcții, așa că nu am mai citit noile lui cărți, însă m-am extaziat când am văzut la Gaudeamus că i-au apărut memoriile: Călătoria către sine, editura Vellant, în traducerea lui Florin Tudose.
Yalom în sine este un personaj foarte interesant și asta îți dai seama din unghiurile din care scrie. În plus, este profesor de psihiatrie la Universitatea Stanford şi practică psihiatria în San Francisco şi Palo Alto.
***
Ador memoriile, mai ales pe cele scrise bine. Spre exemplu, iubesc poezia lui Neruda, așa că m-am aruncat imediat să citesc memoriile lui Neruda, tot de la Vellant. Nu doar că volumul nu m-a dezamăgit, ci am fost șocată de ce om complex și interesant a putut fi Neruda. De atunci, am dezvoltat o pasiune și mai mare pentru el și am citit tot ce mi-a picat în mână.
Aș mai menționa de Jurnalul lui Mihail Sebastian care este, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai valoare cărți ale literaturii noastre.
***
CONCURS
Spune-mi până luni, 19 decembrie, printr-un comentariu la acest articol, care este cartea ta de memorii preferată și poți câștiga prin tragere la sorți noul volum de memorii Călătoria către sine, Irvin D. Yalom, de la editura Vellant.
***
CÂȘTIGĂTOR
Vă mulțumesc pentru titlurile transmise, mi-am făcut propria listă de memorii 🙂
Am introdus rapid un random și câștigătoarea acestui concurs este răspunsul cu nr. 39: Cătălina. Felicitări!
***
Eu nu l-am citit încă, însă este pe lista destinată vacanței de Crăciun. Vă las mai jos câteva fragmente care m-au convins să-l pun pe lista cu pricina și să fac și acest concurs aici:
Biblioteca, în care am petrecut nenumărate ore în fiecare sâmbătă, a devenit a doua mea casă. După-amiezile lungi petrecute în bibliotecă serveau unui scop dublu: biblioteca mă punea în contact cu lumea mai mare la care tânjeam, o lume a istoriei, culturii și ideilor, alinând totodată anxietatea părinților mei, satisfăcuți să fi procreat un copil studios. În plus, din punctul lor de vedere, cu cât petreceam mai mult timp citind între patru pereți, cu atât mai bine: cartierul nostru era periculos. (p. 34)
Îi încurajez mereu pe studenți să înceapă un proces personal de terapie. „Propriul «sine» este principalul instrument al terapeutului. Învățați tot ce puteți despre el. Nu permiteți punctelor voastre oarbe să stea în calea înțelegerii pacienților și a empatiei.“ Dar eu am fost atât de intim legat de o singură femeie, de la vârsta de cincisprezece ani, iar apoi atât de profund înconjurat de familia mea, că mă întreb adesea dacă sunt cu adevărat capabil să pătrund în lumea unei persoane ce traversează viața solitar. De multe ori percep anii de dinainte să o cunosc pe Marilyn într-un alb-negru rece: culorile au intrat în viața mea odată cu ea. Îmi amintesc prima noastră întâlnire cu o limpezime supranaturală. Eram elev în clasa a zecea la liceul Roosevelt și locuiam de aproximativ șase luni în noul nostru cartier. Într-o sâmbătă, pe la începutul serii, după ce petrecusem câteva ore bune în sala de bowling, unul din partenerii mei de joc, Louie Rosenthal, mi-a spus că se face o petrecere acasă la Marilyn Koenick, sugerând că ar trebui să mergem. Eu eram timid și nu prea mă omoram după petreceri, și nici nu o cunoșteam pe Marilyn, elevă în clasa a noua, cu jumătate de semestru în urma mea, dar neavând alte planuri, am acceptat. Ea locuia într-o casă modestă din cărămidă, prevăzută cu câteva trepte ce dădeau într-o mică verandă, identică cu restul caselor de pe Fourth Street, între Farragut și Gallatin. (p. 99)
După ce am ajuns în al nouălea cer cu Plânsul lui Nietzsche, am fost adus înapoi cu picioarele pe pământ de una dintre cărțile mele academice, Trata tul de psihoterapie de grup, care striga după atenția mea. Veche de zece ani, avea nevoie de o aducere la zi și o rearanjare dacă mai doream să fie competitivă în raport cu alte manuale. A urmat un an și jumătate în care am simțit că trag la jug, lucrând zi de zi în biblioteca medicală de la Stanford, citind despre cercetările ultimilor zece ani, adăugând material relevant și, cel mai dureros, eliminând materialul învechit. În tot timpul ăsta, un nou roman se infiltra tacit în fundalul minții mele. Profitam de drumurile cu bicicleta și de momentele de liniște dinaintea somnului pentru a experimenta cu diverse direcții de scenariu și personaje, iar curând, pe nesimțite, am început să lucrez la povestea care avea să poarte numele Minciuni pe canapea. Mă amuza titlul cu dublu înțeles: cartea mea era despre multele minciuni și multa psihoterapie stând pe canapea1. Având de-acum ucenicia de romancier încheiată, am renunțat la roțile ajutătoare și nu mi-am mai bătut capul cu amplasarea personajelor și evenimentelor într-un cadru temporal și spațial fidel istoriei. Eram hotărât, cu prilejul acestui nou proiect, să-mi ofer plăcerea compunerii unui scenariu complet fictiv, populat numai cu personaje inventate, într-o ficțiune ce nu s-ar fi putut întâmpla niciodată, dacă nu cumva lumea era un loc mai nebunesc decât îmi imaginasem. Intenția mea era de a aborda subiecte serioase și substanțiale, sub acoperirea unui roman comic condimen tat cu întâmplări suprarealiste. Oare chiar ar trebui, așa cum au sugerat primii psihanaliști, să blocăm exprimarea adevăratului sine și să oferim doar interpretări și un ecran gol? Ori e mai bine să fim deschiși și autentici față de pacienți cu sentimentele și experiențele noastre? Și dacă e așa, oare ce capcane ne aşteaptă în drumul nostru? (p. 191)
– Problema Spinoza?, am întrebat eu, din ce în ce mai intrigat. Ce înseamnă asta? Ce fel de problemă aveau naziștii cu Spinoza? Și de ce să păstreze cărțile și nu să le ardă, la fel ca pe restul posesiunilor evreilor din Europa? Ghizii au ridicat simultan, ca un duo de mimi, umerii și și-au întors palmele cu faţa în sus – nu exista un răspuns. Am părăsit muzeul cu mintea prinsă într-un puzzle interesant și nerezolvat! Mană cerească pentru romancierul flămând! Găsisem ce căutam. (p.350)
49 Comments
Ruxandra Margoi
Open. Andre Agassi
Iulia
In top este si va fi multa vreme A Year of Magical Thinking 🙂
Mie cel mai mult mi-a placut “Calaul dragostei” de Yalom, asa ca abia astept sa mai citesc ceva scris de el
Florentina
Undisputed truth by Mike Tyson
Mara
A trai pentru a-ti povesti viata, Gabriel Garcia Marquez
Alexandra Toderita
“Travels with Charley”, a lui Steinbeck. Pentru poodel-ul Charley, rulota Rocinante si America profunda a anilor ‘60 🙂
Andreea Mitran
Cu siguranţă “Jurnal 1935 – 1944” de Mihail Sebastian. Cum ziceai și tu, e una dintre cele mai valoroase cărţi din literatura română. Mult timp m-a urmărit jurnalul lui, cu toate referinţele la Mircea Eliade, Nae Ionescu și asa mai departe. 🙂
Raluca
Imi plac foarte mult cartile de memorii, iar cea care m-a impresionat cel mai tare este Jurnalul Annei Frank. Inocenta si optimismul cu care povesteste intamplari petrecute intr-un context atat de nefericit au provocat cu siguranta o schimbare in mine. Mi-a fost teama sa citesc aceasta carte, deoarece stiam ca o sa fie apasatoare, dar e o lectura care iti deschide ochii in multe privinte.
Luiza D.
“Povestea vieții mele” de Regina Maria a României este cartea mea preferată de memorii. Am citit-o în clasa a XI-a, luând-o cu împrumut de la o colegă, după ce am vizitat Pelisorul și am fost fascinată de unicitatea și eleganta acestui loc, o ctitorie a marii noastre Regine. Pe Yalom l-am descoperit recent, când am citit “Plânsul lui Nietzsche”, a fost o revelație. Acum citesc Problema Spinoza. 🙂
Diana
Jurnalul unei ființe greu de mulțumit de JENI ACTERIAN
Cristina
Cu ultima suflare – Paul Kalanithi
Liana
Memoriile mandarinului valah-Petre Pandrea
Roberto
Jurnal-Ion Ratiu
Stef
Jurnal-Mihail Sebastian
Camelia Dinu
Jurnalul unei fete greu de multumit, de Jeni Acterian
Raluca
Pe aripile vantului – Margaret Mitchell
Adina
Open-Andre Agassi
Roxana G
Viata acestui baiat, Tobias Wolff si stau cu sufletul la gura pentru memoriile lui Yalom.
Irina
Open -Andre Agassi
Mihaela M
Lev Tolstoi. Fuga din rai de Pavel Basinski ?
iulia o.
“Castelul de sticla” – Jeanette Walls
Bri Axon
Staring at the sun e una dintre cărțile mele favorite scrise the Yalom
Ioana
Jeni Acterian – Jurnalul unei fete greu de mulţumit
Ilinca Urmuzache
“Eu sunt Malala” de Malala Yousafzai
klau
Intre viata si vis: convorbiri cu Claude Bonnefoy – Eugene Ionesco
Simone
mi-a plăcut foarte mult Memoriile unei fete cuminți, de Simone de Beauvoir 🙂
Flori
Jurnalul de la Paltinis – Gabriel Liiceanu
Ina Stoica
Mémoires d’une jeune fille rangée, de Simone de Beauvoir și îl pun alături și pe Open -Andre Agassi. 🙂
Delia
Just kids, a lui Patti Smith ❤
Luminita
Memorii -Mircea Eliade
Otilia Sandu
“Amintirile unei nonagenare” – Antoneta Ralian
Glodeanu Raluca
Biruința unei iubiri – Dinu şi Nelli Pillat. O bucurie, o tristețe, două vieți într-una 🙂
Ioana M
Memoriile unei suprvietuitoare-Doris Lessing dar totodata The Last Sigh a lui Buñuel si Truffaut by Truffaut
Cristina Mercori
„Zodia Cancerului. Jurnal 2012-2015” – Radu Vancu
Simona Mituletu
Am doua favorite, foarte diferite ca stil: “Jurnalul unui geniu” – Salvador Dali si “Jurnalul Annei Frank” – Anna Frank.
Barbu Cristina
Memoriile unei fete cuminti- Simone de Beuvoir
Daniela Frincu
“Cartea de la San Michele”- Axel Munthe
Mihaela Savu
Jurnalul 1935-1944 a lui Mihail Sebastian, carte pe care am descoperit.o cand mi.am scris lucrarea de diploma, lucrare care avea ca tema proza acestui mare autor.
Irina Musatoiu
Farah Pahlavi – Memorii
Cătălina
Am vrut sa scriu “The Year of Magical Thinking”. Apoi “Jurnalul lui Anne Frank”. Dar de fapt mi-am dat seama ca cel mai mult mi-a placut “Coming to my senses”, o poveste personala despre context si ce faci cu el, de Alice Waters. (Alice Waters face parte din miscare slow food a SUA si detine un restaurant cu mancare simpla si grozava in Berkeley, California (inca din anii ’70))
Catrinel
Amintiri a lui Zoe Camarasescu
Ana G
Cartile de memorii au un loc aparte in inima mea. Mi-au placut foarte mult “Jurnalul unei fete greu de multumit”, de Jeni Acterian si “Amintirile unei nonagenare” de Antoneta Ralian
Nicole
Dulcele bar întotdeauna 🙂
Ana-Maria
Gabriel Garcia Marquez – A trăi pentru a-ti povesti viața
Cristina Grigore
Jeni Acterian – Jurnalul unei fete greu de mulțumit
cristina
Memorii si Jurnalul portughez de Mircea Eliade
Ioana C
Desertul pentru totdeauna de Octavian Paler. Il adooor pe Yalom, este unul dintre scriitorii mei preferati!
Madalina G.
“Jurnale” de John Fowles, unul dintre scriitorii mei preferati, cartile lui atat de inteligente si de ingenioase m-au fascinat intotdeauna. Jurnalul sau nu a facut exceptie.
Teodora
Dulcele bar – J. R. Moehringer
Irina Desliu
Stilul cald si familiar al lui J.R. Moehringer a facut din Dulcere bar jurnalul de memorii pe care l-as reciti oricand cu placere.
Mi-a placut foarte tare si Oliver Sacks – O viata in miscare