Aș vrea să încep acest mic articol cu precizarea că nu am citit Sapiens, ci am trecut direct la Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului. Mai mereu m-am ținut departe de titlurile care fac vâlvă în jur, motiv pentru care nici până în ziua de azi nu am citit Ferrante. În fine, am primit cadou Homo Deus, scrisă de Yuval Noah Harari și tradusă la noi la editura Polirom, și răsfoind-o m-am trezit c-o citesc.

Cele 392 de pagini ne aduc diverse ipoteze despre cum ar putea (in)/evolua lumea în viitorul previzibil. Se pleacă de la ideea că vechile religii, urmate de cele trei ipostaze moderne ale umanismului (liberal, socialist și evoluționist), vor avea de suferit odată cu liberalismul ordinii occidentale. Altfel zis, va interveni haosul cauzat de noile tehnologii și efectele acestora asupra condiției umane.

Autorul, prof. dr. în istorie la Oxford și profesor la Tel Aviv, este foarte cunoscut la nivel internațional pentru modul în care vede relația istoriei cu umanitatea. Nu voi intra în detaliile acestei cărți, căci ele sunt infinite și oricum nu îmi pare tipul de carte pe care o poți recenza. Mai degrabă o pot recomanda și menționa că ceea ce Yuval Noah Harari a scris aici este eseistică, nu istorie pură. Nu este o lucrare științifică, așa cum am înclina să o percepem la prima vedere. Sunt părerile lui, subiective pe alocuri, atacabile uneori, însă odată ce înțelegem că nu asta este miza, totul devine mai clar. Dacă ar fi, totuși, să reproșez ceva volumului pe care tocmai l-am terminat, ar fi o senzație de conținut nisipos. Mai exact, deși am fost vrăjită de subiectele atinse și de modul în care sunt făcute sinapsele istorice, la final am rămas cu un soi de vid sau lipsă de consistență. Citeam câte un capitol întreg, empatizam, îmi plăcea, dar la urmă nu aș fi știut să spun exact ce am citit. Poate este doar senzația mea, dar cred că undeva, cumva, cărții îi lipsește un fir roșu după care cititorul s-ar putea orienta. Un plan argumentat și concluzionat la final.

Altfel, cartea mi s-a părut tare bine scrisă. Sunt gânduri și referințe pe care și noi, poate, le-am putea genera, însă nu o facem din lipsă de timp, talent ori capacitate de coagulare contextuală. Harari ni le aduce în față, iar noi fie le luăm ca atare, fie le regândim, le dezbatem sau le ascundem sub preș.

Noi, umanitatea, am învins războaie, catastrofe, maladii, boli grave, am reușit să producem – cât de cât – mâncare pentru volum exagerat de mare de populație, am evitat – încă – un al treilea război mondial, am avut, deci, câteva mici izbânde. Secolul 21 vine cu dorința omului de a se transforma în zeu, de a dobândi viața veșnică. Aici intervin discuții extrem de controversate și deloc facile despre inteligența artificială, formarea unui grup de supraoameni care va contrasta cu masele (numite aici oameni inutili), biometrie, algoritmi complicați, nanotehnologii, neuroștiințe, manipulări genetice, tehnoumanism.

Am citit Home Deus val-vârtej și-am zis că distopia asta chiar este a mea și a fiecăruia dintre noi. Am închis cartea și-am întrebat naiv: oare și inteligența mea va fi decuplată de conștiință?

Citate preferate:

♦ Pentru prima oară în istorie, astăzi mai mulți oameni mor fiindcă mănâncă prea mult, și nu fiindcă mănâncă prea puțin, mai mulți oameni mor de bătrânețe decât din cauza bolilor infecțioase și mai mulți sunt cei care se sinucid decât cei care sunt uciși de soldați, teroriști și criminali luați laolaltă.

♦ în 2010, foametea și malnutriția au ucis un milion de persoane, pe când obezitatea a ucis trei milioane,

♦ Pentru americanul sau europeanul de rând, Coca-Cola constituie o amenințare mai periculoasă decât al-Qaeda.

♦ Istoria nu tolerează vidul.

♦ Nu-i ușor să trăiești cu gândul că vei muri, dar e și mai greu să crezi în nemurire și să constați că te-ai înșelat.

♦ În producțiile teatrale moderne, poate că Oedip, Hamlet și Othello poartă blugi și tricouri și au conturi de Facebook, dar conflictele lor emoționale sunt aceleași ca în piesa originală.

♦ În goana după sănătate, fericire și putere, oamenii își vor schimba treptat mai întâi o trăsătură, apoi alta și alta, până când nu for mai fi umani.

♦ Istoricii studiază trecutul nu ca să-l repete, ci ca să se elibereze de el.

♦ În loc să ne temem de asteroizi, ar trebui să ne temem de noi înșine.

♦ În vreme ce Revoluția Agricolă a dat naștere religiilor teiste, Revoluția Științifică a dat naștere religiilor umaniste, în care oamenii au luat locul zeilor.

♦ În cursul șederii noastre infinitezimal de scurte pe planeta noastră minusculă, ne agităm și ne foim încoace și încolo, după care nimeni nu mai aude nimic despre noi.

♦ Lumea modernă nu crede în scop, ci doar în cauză. Dacă modernitatea are un motto, acela este “se mai întâmplă și rahaturi”.

♦ Aceasta este principala poruncă pe care ne-a dat-o umanismul: să creăm sens pentru o lume fără sens.

♦ Ei sunt o colectivitate fără chip.

♦ Oamenii riscă să-și piardă valoarea economică deoarece inteligența se decuplează de conștiință.

♦ Organismele sunt algoritmi, iar oamenii sunt indivizi – sunt “divizi”. Adică oamenii sunt un ansamblu de algoritmi diferiți cărora le lipsește o voce interioară unică sau un eu unic.

♦ Omenirea modernă suferă de FRC – Frica de a nu Rata Ceva – și, cu toate că avem mai multe opțiuni decât oricând, am pierdut capacitatea de a fi cu adevărat atenți la ceea ce alegem.

Foto: Raisa Beicu.