Nu mai fusesem niciodată în Timișoara. Cu 2 ani în urmă am trecut fugitiv prin centrul orașului, dar nu apucasem să văd mai nimic. De aceea, atunci când cei de la Deutsche Telekom Services Europe (DTSE) m-au invitat la sediul lor de acolo n-am ezitat. Mi-au spus că în vinerea respectivă are loc petrecerea lor aniversară de 5 ani și, prin urmare, aș putea înțelege într-un mediu aniversar cu ce se ocupă ei, aș putea vedea sediul și aș vizita și Timișoara. Pentru toate astea, mi-au adus alături un om-cheie, ceea ce numesc ei Welcoming AmbassadorTimea Schipek.

Practiv, DTSE are această inițiativă de employer branding prin care 8 ambasadoare (6 în București, 2 în Timișoara) fac voluntariat pentru a promova brandul de ambasador colegilor și posibililor viitori colegi. Își iau din timpul lor și ajută în diverse arii unde este nevoie. Mi s-a părut foarte umană și utilă modalitatea găsită de ei. Spre exemplu, ca Welcoming Ambassador, Timea se asigură că noii angajați au toate informațiile necesare la început de drum în companie: le explică procedurile, le oferă un kit al angajatului, le răspunde la întrebări, îi ajută să se integreze și să înțeleagă procesele. Altfel spus, îi ajută să se simtă bine la locul de muncă.

M-am bucurat mult că am avut-o pe Timea în preajmă, chiar este o fată minunată! Unde mai pui că fix atunci se întorsese din luna de miere și transmitea o energie incredibilă! Are 23 de ani, lucrează la Deutsche  Telekom de doi ani de zile, face un masterat în comunicare și media digitală, își iubește foarte mult bunica și ea a fost ghidul meu prin Timișoara.

Acum, iată ce am reușit să văd în Timișoara în cele 24 de ore:

  • JAZZ TM

Am luat din București avionul direct în Timișoara, așa că la 08:00 eram deja în oraș. M-am dus rapid la hotel, mi-am lăsat bagajele și am plecat spre Jazz TM – un minunat festival de jazz care avea loc fix în weekendul meu acolo. Chiar dacă eram conștientă că nu prea îmi ajunge timpul, am văzut în line-up The Cinematic Orchestra, una dintre trupele mele preferate. Mi-am zis: hai să încerc, totuși, să ajung măcar un pic la concertul lor. Așa că, le-am scris pe facebook celor de la festival, m-am prezentat pe scurt și i-am întrebat care ar fi șansele să-i cunosc pe băieții din trupă. Mi-au răspuns că ne vedem de îndată ce ajung în TM și voi primi un badge de presă care îmi va asigura accesul în backstage. Așa de simplu a fost! Așadar, cum am aterizat în Timișoara, m-am dus direct la organizatorii festivalului și am plecat cu badge-ul la gât.

  • Ovride – specialty coffee

Cum mergeam eu agale spre sediul Deutsche Telekom, destul de adormită și obosită după zbor, văd un loc care arată foarte fresh, armonios cromatic, iar la o masă stăteau doi băieți care beau ceva ce semăna cu Flat White.

– E bună cafeaua aici?

-Cea mai bună, intră, încearcă!

Așa am ajuns eu la Ovride, un loc mic și chic, unde cafeaua este la fel de bună ca la noi acasă, în București. Mi-a amintit de Origo, M60, Frudisiac, Artichoke, Trofic sau alte refugii de-ale noastre.

Cum îmi stă în fire, am văzut că era o fată foarte drăguță și am intrat în vorbă cu ea. Așa am aflat că Roxana, alături de soțul ei, au acest loc adorabil. Ce m-a surprins foarte tare este că locul – care chiar arată bine și aerisit – nu a fost gândit de un arhitect, ci chiar de ei doi. Au cumpărat, gândit și făcut totul pe cont propriu, iar rezultatul chiar e minunat.

Cum ar veni, să nu uităm de ce ne-am adunat. Undeva în apropierea centrul Timișoarei (eu am mers pe jos de la Ovride, care e fix în centrul vechi) sunt câteva clădiri de business. La două dintre clădirile acestea se află birourile Deutsche Telekom Services Europeunde lucrează și Timea. Foarte pe scurt explicat, Deutsche Telekom înseamnă în Timișoara 120 de angajați care se ocupă de servicii partajate de resurse umane pentru 15 entități. Pe lângă timișoreni, există un sediu cu 180 de angajați și în București.

Deși fac parte din același grup, Deutsche Telekom Services Europe este o companie complet diferită de Telekom România. Mulți fac confuzia asta, inclusiv eu am făcut-o până i-am cunoscut mai bine.

Am mers împreună la biroul ei și mi-am propus să dau o tură în companie, să văd cum arată, cine sunt angajații, care e atmosfera. Încă de la primele minute m-au surprins două lucruri: 1. Cât de tineri sunt! (apoi am citit că 83% dintre ei sunt Millennials) 2. Cât de multe limbi se aud în preajmă! (pe multe dintre ele nici nu le deslușeam). Dată fiind natura companiei, multitudinea limbelor vorbite pare un factor logic. Dar cu toate astea, a fost tare interesant să văd așa de mulți tineri râzând, vorbind în diverse limbi, stând în hamace. Mă întrebam: cum o fi să ai relaxarea asta la job?!

Terasa

Aș vrea să subliniez că sediul Deutsche din Timișoara are această terasă imensă unde sunt mese și am văzut oameni lucrând, stând la țigară în pauză sau doar uitându-se în sus, la cer.

Relaxing & Art

Există și o zonă de relaxare, plină de pufuri, hamace, mese + un perete colorat – unde am dat și peste păsări Flamingo! Acest perete vizual este realizat de un artist autohton și se schimbă anual.

Un oarecare birou

Adevărul e că încercam printre birouri să nu par foarte mirată de cele văzute, dar mi-era destul de greu. Dacă la micile zone de retragere – insule în care odată ce te așezi ești izolat fonic și poți, deci, să te retragi, să dai un telefon, să te gândești la lucruri – am fost destul de echilibrată, când am dat cu ochii de birourile cu mușchi și plante m-am entuziasmat vizibil :))

Bucătăria era, tot așa, extrem de colorată, open space, pe unde te întorceai găseai un puf, găseai pe cineva extrem de tânăr vorbind la telefon sau dădeai peste mici meetinguri ținute în zona de relaxare. În linii mari, m-am simțit acolo ca într-o mică vacanță și cred că tot mai multe companii ar trebui să urmeze exemplul. Să fii la birou și să ai păsări flamingo pe pereți, să te poți întinde într-un hamac sau să-ți iei câteva minute libere pentru respirat pe terasă.

  • Urban

După ce am dat o tură de birou și mi-a explicat Timea care, cum și unde lucrează, am mers împreună într-un loc foarte fresh să mâncăm. Urban se cheamă – ce mâncare bună!

După prânz, am luat Timișoara la pas, am mers în diverse locuri renumite pentru oraș – să plec și eu de undeva cu acest loc despre care știu multe, dar în care am văzut puține.

Piața Unirii și Timea

Ambasada

Scârț, loc lejer

– multă lume mi-a recomandat să vin aici, dar vă voi dezamăgi, probabil: nu prea a fost pe gustul meu. Mi s-a părut prea aglomerat (deși înțeleg că ăsta e conceptul) și cu o atmosferă nu tocmai respirabilă. Poate trec eu prin această perioadă în care îmi fac curat în viață și mă regăsesc doar în locuri libere, destul de goale, unde am timp și loc să mă gândesc la lucruri.

Porțile Timișoarei

Plimbându-mă mult pe jos, am observat extrem de multe uși superbe! Clădiri înalte, zone verzi, arhitecturi impunătoare.

Party-ul de seară

Cum Deutsche Telekom Services Europe împlinea 5 ani de existență în România, am mers la petrecerea lor aniversară care a avut loc la Fratelli pe terasă, de unde se vedea cam așa:

Am avut trupă live, am dansat, ne-am bucurat de artificii, am stat în leagăn, am băut cocktailuri, ne-am uitat la fotografii, am râs și am petrecut o seară minunată împreună.

Image may contain: 8 people, people smiling, people standing and indoor

În backstage-ul JAZZ TM

După ce-am dansat bine, la miezul nopții am fugit pe jos către Jazz TM, unde urma concertul The Cinematic Orchestra. Aveam în geantă un badge și nu voiam să ratez ocazia să-l folosesc. Ani de zile, am ascultat To Build a Home și alte piese de la ei obsesiv. Mă usturau tălpile de la o zi atât de plină, eram trează de la 5 dimineața, zburasem până în TM, vizitasem o groază de locuri, dansasem, cunoscusem oameni noi, dar ideea că aș putea să văd asemenea concert din backstage îmi dădea toată energia din lume.

Când am ajuns în piață, era plin de lume, am intrat prin spate, am trecut pe lângă Cătălin Ștefănescu – el a fost moderatorul festivalului -, și m-am trezit fix în spatele scenei, unde The Cinematic Orchestra cânta deja a doua lor piesă. Am ajuns, deci, la fix. Stăteam în spatele lor, tremuram de emoții și îmi repetam că viața asta chiar e palpitantă. Nu doar că nu m-au dezămăgit, au fost fantastici. E incredibil să vezi un artist pe care îl asculți ani de zile cum repetă în spatele scenei, cum face glume cu echipa, să îi urmărești gesturile înainte și după concert, să observi cum zâmbește de la emoții, cum răsuflă după ce se termină totul.

Mulțumesc, Jazz TM, la anul voi veni, sper, pe durata întregului festival.

Un hotel de bifat: et. 13 de la Continental

Acum, să vă spun cât noroc am! Când cei de la Deutsche m-au invitat la Timișoara, mi-au recomandat să-mi rezerv o cameră la unul dintre hotelurile lor cunoscute: Continental. Știind că merg singură, am rezervat Single room. Doar că, atunci când am ajuns la cameră era prea dimineață pentru check in, așa că am lăsat bagajul la recepție și mi-am văzut de ziua mea încărcată. Înainte de petrecere, am trecut pe la hotel să preiau camera și să mă schimb, când surpriză: cei de la recepție mă anunță că au fost niște grupuri, niște schimbări (nici până în clipa asta nu am înțeles clar) și mi-au dat altă cameră. De fapt, un apartament – la același preț, cumva cred că au rămas fără single și m-am procopsit eu cu pedeapsa. Eram așa de obosită, încât nu am schițat niciun gest, am zis: OK, vreau doar să fac un duș. Când am ajuns, însă, la apartament (ultimul etaj al hotelului), am fost șocată de ce am văzut. Cred că a fost una dintre cele mai reușite cazări pe care le-am avut în viața mea: priveliștea, apartamentul era imens, mergeam desculță pe jos căci mocheta îmi masa picioarele, aveam vin din partea casei, iar patul, vai, patul: m-am scufundat în el.

Dragă nu-știu-cine-ești, mă bucur de schimbarea făcută, acest apartament a fost un cadou incredibil! Am să pomenesc de apartamentul de la et. 13 mult timp de-aici încolo.

Un mic-dejun bun în Timișoara

Aș mai fi dormit eu mult și bine după petrecere și festival, dar sâmbătă dimineață aveam un zbor de prins, așa că am tras de mine și de alarmă și m-am trezit destul de devreme. Recunosc că cel mai greu mi-a fost să predau cartela de la apartamentul meu surpriză, însă mai aveam un loc unde-mi doream mult să ajung. Mulți mi l-au recomandat și chiar a meritat, îl recomand și eu mai departe – au o groază de variante pentru mic-dejun: Neața Omlette Bistro.

Image may contain: people sitting, table and indoor

 

Image may contain: food

Image may contain: food

Cu această ultimă oprire, m-am îndreptat spre aeroport și m-am întors acasă, în București, unde mi-am promis că data viitoare voi sta mai mult de 24 de ore în Timișoara. Poate zic vorbe mari acum, dar serios că m-aș muta acolo. În Timișoara e atmosfera în care mi-am găsit liniștea, am dat peste un ritm în care nimic nu mă deranja și, în plus, am avut o groază de opțiuni culturale, locuri faine, cafea de specialitate, oameni calmi.

Iar legat de carieră, căci fără ea nu prea putem, iată că Timișoara are opțiuni excelente, cel puțin din scurta mea interacțiune cu zona lor corporate. Dacă te tentează un job la Deutsche Telekom Services Europe, să știi că fiind companie la început, au multe poziții deschise. Așa că, dacă vorbești limbi europene – în Timișoara e cerere mare pentru germană – și vrei birou cu mușchi de pădure pe el, poți scrie un email la careers@telekom.com

Acestea fiind zise: mulțumesc, Deutsche Telekom Services Europe! + mulțumesc, Timea!