În urmă cu o săptămână am făcut lista de cărți pe care mi-aș dori să le citesc în perioada de izolare. Serile nu mai ies în oraș ca pe vremuri, în weekend beau cafeaua acasă, așa că tot timpul se duce către literatură și muzică. Din lunga listă, am început volumul care avea următorul text pe copertă:

Dacă cineva ți-ar spune ziua în care vei muri, cum ai alege să-ți trăiește viața?

Imortaliștii, de Chloe Benjamin, editura Storia, în traducerea Mirunei Voiculescu.

Recunosc că sunt sincer preocupată de stările astea, poate și pentru că am trecut printr-o viață care la un moment dat avea un deadline. Să trăiești numărând poate deveni terifiant, dar cum o fi să trăiești cu un deadline fără motive legate de sănătate? Mai exact, cum o fi să îți spună o ghicitoare vârsta la care vei muri, iar tu să-ți duci viața având acel deadline în care nu știi dacă să crezi?

Așa s-a întâmplat cu cei patru copii ai familiei Gold, patru adolecenți care află de existența acestei vrăjitoare. Văzută la început ca pe-o joacă, cei 4 merg în casa mistică și ceea ce află le schimbă complet viața. Este vorba despre Simon, minorul familiei, care avea atunci 7 ani și, câțiva ani după, evadează pe coasta de vest, devine balerin și își găsește iubirea în San Francisco. Klara, 9 ani, devine magician și o naște pe Ruby. Daniel, 11 ani, caută control și stabilitate și urmează o carieră ca medic militar. Și Varya, cea mai mare dintre frați: 13 ani, cea care se dedică cercetării longetivității, testând granițele dintre știință și nemurire.

Fiecărui personaj îi este dedicată câte o parte din carte, autoarea urmărind traseul celor patru caractere: ce alege să facă fiecare dintre ei cu informația primită și, mai ales, cum se vor raporta individual și ca membri ai aceleași familii la o problemă comună. Inevitabil, fiecare își trăiește viața cu deadline-ul primit în minte, temându-se că ghicitoarea ar fi putut prezice adevărul. Unii aleg să trăiască la maximum, să își recunoască orientarea sexuală, să fugă de-acasă, să îndure suferința cauzată părinților, să iubească omul nepotrivit. Alții, la pol opus, se conservă și aleg calea sigură, în care se protejează în exces și elimină orice risc suplimentar. Unii aleg să trăiască realitatea ca atare, alții să caute ghicitoare și să se răzbune în ziua Z. Alții trăiesc prin magie, iau viața ca pe-o iluzie controlată, dar pe alocuri neînțeleasă. Unii salvează vieți ca medici, alții dansează sau studiază nemurirea.

Fascinantă rămână, însă, tema mea preferată din literatură: familia. Prin asta mi s-a părut cartea absolut excepțională: arată încrengăturile, rupturile și iubirile dintre frați și părinți. Unele relații se degradează, altele, cum ar fi cea între Simon și Klara, se unesc până la distrugere. Fiecare ia decizii proaste și bune, regretă și numără zile. Devin înmărmuriți când un nou deadline se apropie și se confirmă. Reacționează bine, prost sau necugetat. Cei 4 imortaliști intră într-o cursă spre libertate, într-un vacarm emoțional de a trăi totul la cote maxime, în lupta de-a nu deveni nesemnificativi. Ce uită, însă, fiecare dintre cei 4 este că singura formă de nemurire rămâne iubirea. Cu fricile sentințelor în minte, frații se îndepărtează unii de alții, fac coaliții, se despart. Deadline-ul primit, în loc să le accelereze iubirea, le-o deformează.

Imortaliștii este o carte despre lumea asta și lumea cealaltă, despre puterea de a iubi (ne)limitat, chiar dacă viața e limitată și tu știi când vei atinge acea limită. Despre cum îți poți îngropa singur visurile fugind de decizii asumate. Despre cum, trăind între două lumi, uiți s-o trăiești pe cea prezentă și te anulezi pe tine. O carte despre cât de mult contează să trăiești pentru tine, să faci ce-ți place, să-ți iubești familia și, înainte de toate, să înțelegi că incertitudinea este constantă. Chiar dacă moartea devine certă, asta nu va anula infinitul incertitudinilor rămase:

Poate că ideea e să nu te opui morții. Poate că moartea nici nu există ca atare. Și-n acest caz, poate că moartea nu e sfârșitul.

Poate că moartea nu e sfârșitul și poate ar trebui să ne trăim viața de parcă n-am termina-o niciodată.

Citate preferate:

♦ Fac împreună echilibistrică pe granița dintre reușită și eșec.

♦ Iar când ești polițist, înveți un lucru: pacea și liniștea sunt bune, dar când durează prea mult, nu mai e nici liniște, nici pace.