Am citit-o pentru că mi-a fost recomandată de foarte multe persoane. Am terminat-o în 3 zile și asta pentru că am o fascinație pentru cărțile care reușesc să fie amuzante, deși spun o dramă. Asta mă fascinează și la unii oameni: la cei care deși au o viață grea, acoperă dramele cu umor. Mi se pare forma desăvârșită de reacție și cred că asta e unul dintre cele mai grele moduri de-a fi ca om și autor: funny și deep în egală măsură.

Eleanor Oliphant Is Completely Fine poate fi despre singurătate, dar mai ales despre cum poți scăpa de singurătate. Poate fi despre traume din copilărie, dar mai ales despre cum poți scăpa de traumele din copilărie. Poate fi despre o viață plină de incendii, lovituri și suferințe, dar mai ales despre cum poți învăța să iubești la 30 de ani – fără a-ți da seama, însă, că ceea ce simți e iubire. Lipsa reperelor și standardelor pentru niște sentimente sau acțiuni de-a dreptul banale pentru noi mi-a amintit de Educated, de Tara Westover.

Nepricepută la interacțiuni umane, Eleanor nu are deloc abilitatea de a înțelege, percepe sau răspunde la reacțiile celor din jur. Pare mereu neadaptată și până și crush-ul pe care îl are pe un muzician faimos este, de la bun început, unul nepotrivit. Nu are prieteni, nu iese la prânz cu colegii, nu merge la petreceri, nu face pe plac nimănui și are o sinceritate mult prea tăioasă, aproape de agresivitate.

Știți acel răspuns automat la întrebarea:

Q: How are you?

A: Fine.

Răspunsul ăsta poate însemna și că cel care răspunde e oricum, numai fine nu. Eleanor nu era deloc bine, însă afirma de ani de zile că totul este completely fine.

A fost perfect timing să citesc cartea lui Gail Honeyman fix acum, la limita dintre izolare și libertate, căci Gail scrie despre Eleanor și izolarea ei socială. Eleanor este un om care învață să fie funcțional după o viață grea, așa cum învățăm și noi acum să fim liberi din nou.

Eleanor învață să aibă prieteni, să plece din izolare treptat și să se desprindă de toate obiceiurile rele. A învățat că viața poate fi trăită și altfel decât în izolare.

Eu am citit volumul în limba engleză, dar am văzut că el a fost tradus și în română: Eleanor Oliphant se simte excelent – Gail Honeyman, la editura RAO.

Citate preferate:

♦ Life is all about taking decisive actions. Whatever you want to do, do it – whatever you want to take, grab it. Whatever you want to bring to an end, END IT. And live it with consequences.

♦ I simply didn’t know how to make things better. I could not solve the puzzle of me.

♦ In the end, what matters is this: I survived.

♦ Some people, weak people, fear solitude. What they fail to understand is that you don’t need anyone, you can take care of yourself.

♦ Time only blunts the pain of loss. It doesn’t erase it.

♦ These days, loneliness is the new cancer–a shameful, embarrassing thing, brought upon yourself in some obscure way. A fearful, incurable thing, so horrifying that you dare not mention it; other people don’t want to hear the word spoken aloud for fear that they might too be afflicted, or that it might tempt fate into visiting a similar horror upon them.

♦ If someone asks you how you are, you are meant to say FINE. You are not meant to say that you cried yourself to sleep last night because you hadn’t spoken to another person for two consecutive days. FINE is what you say.