La un moment dat, prin 1926, Agatha Christie a dispărut timp de 11 zile. Dispariţia ei a provocat o mobilizare masivă: peste 1000 de poliţişti şi sute de civili. Pentru prima dată în istorie, au fost implicate şi avioane în cadrul cercetărilor, iar Sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes, a ajutat autoritățile în căutări.

Agatha a fost găsită la un hotel, cazată sub numele amantei soţului ei – abia aflase că era înșelată. În cartea ei de memorii, autoarea povestește cam totul despre viața ei, numai episodul ăsta nu. Normal că tocmai asta îl face unul dintre marile mistere nerezolvate, tipul de episod lăsat în aer, fără niciun final. Mulți spun că a fost vorba despre o depresie severă ori o pedeapsă dură pe care a vrut să i-o dea soțului sau doar o mișcare de PR. În orice caz, am citit cele 760 de pagini așteptând niște detalii despre faimoasa dispariție, însă Agatha Christie a lăsat totul într-o ceață pe care, însă, o înțeleg întru totul. Ea nu spune că a dispărut, nu povestește nimic din bucata aceea de viața, cea mai controversată de altfel, însă descrie contextul și dezamăgirile pe care le trăia.

O autobiografie, editura Litera, traducere din limba engleză de  Adania Folea.

Eu am cumpărat-o de aici.

Agatha Christie a fost numită de Guinness Book of World Records cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor. A scris 90 de cărți și cea mai longevivă piesă de teatru din istorie: Mousetrap. A trecut prin cele două războaie mondiale și atunci când cel mai cunoscut personaj al său, Hercule Poirot, a murit în “Cortina, ultimul caz al lui Poirot”, The New York Times i-a dedicat o pagina intreaga la secțiunea “Necrolog”.

Deși nu sunt cititoarea cărților ei, am vrut să văd ce este în spatele unei femei atât de inteligente, care a creat o adevărată isterie în jurul cărților și poveștilor ei. Mi-a plăcut autobiografia ei? Aș minți să spun că m-a dat pe spate. Nu este neapărat genul meu de biografie, nu m-a captivat – de multe ori m-a pierdut și ușor plictisit, însă a meritat pentru pasajele în care povestește cum își structura romanele. A meritat s-o citesc pentru complexitatea și creativitatea minții ei. Pentru cele două căsnicii disecate, pentru toate hotelurile, spațiile și camerele în care intri odată cu scrisul ei și vezi la ce cărți lucrează. Pentru că înțelegi ce legătură avea cu Hercule Poirot și Miss Marple, cele mai faimoase personaje create de ea – asemenea relației dintre Arthur Conan Doyle și personajul său Sherlock Holmes, Christie a devenit din ce în ce mai plictisită de personajul Poirot. A mai meritat pentru toate pierderile demn pierdute, pentru toate suferințele demn suferite, pentru toate granițele dintre eșec și succes.

Nu este una dintre autobiografiile mele preferate, însă în mod sigur mi-a confirmat admirația pe care o am pentru una dintre cele mai libere, creative și inteligente femei pe care literatura le-a avut.

Citate preferate

♦  Există lucruri pe care nu le putem obține. Este important să înțelegem asta cât mai devreme în viață; ne va fi de mare ajutor.

♦  E o mare ușurare să nu se aștepte de la tine mai mult decât ești în stare să realizezi.

♦  Numai atunci când îi vezi pe oameni într-o postură ridicolă îți dai seama cât de mult îi iubești! Oricine poate admira o persoană atrăgătoare, amuzantă sau fascinantă, însă această himeră se evaporă de îndată ce se strecoară o undă de ridicol. Oricărei tinere care are de gând să se mărite i-aș da următorul sfat: “Știi ce, imaginează-ți-l răcit bocnă, cu nasul înfundat și ochii injectați, strănutând întruna. Ce ai simți față de el într-o astfel de situație?” E un test bun, să știți.

♦  Viața a căpătat parcă ceva din realismul și intensitatea unui vis, iar eu ador să visez și astăzi.

♦  Nu există greșeală mai mare în viață decât să vezi sau să auzi lucruri la momentul nepotrivit

♦  Să nu te întorci niciodată într-un loc în care ai fost fericit. În felul acesta îl poți păstra viu în amintire. Dacă te întorci, amintirea se năruie, cu tot parfumul și cu toată frumusețea ei.