După 30 de ani de pauză lirică, Mircea Cărtărescu a scos un volum de poezie. După ce am citit Solenoidul sau Orbitorul, recunosc că am fost surprinsă de simplitatea dureroasă a colecției de 100 de poeme. Este multă singurătate printre versuri, este și multă însingurare. Este durere, dar și meditație. Este, de fapt, o viață care se vede altfel de la celălalt capăt al ei.
totul se vede altfel acum
de la celălalt capăt al vieții
***
ce m-aș face fără tine
durerea mea
***
câte boabe de apă
sunt într-o ploaie?
***
e-atâta ușurare
să am cu cine asculta
ploaia
***
Singurătatea
drama vieții mele
am simțit-o când mă iubeau toți
și când nu m-a iubit nimeni
***
dragostea e
rară
selectivă
ai puțină
investește-o
cu grijă
***
singurătatea
mă jenează
ca o unghie ruptă
***
am trăit
tot ce se poate
trăi
voi muri de-acum
tot ce se poate muri
__________________________________________________________________________________________________________________________________________
“nu striga niciodată ajutor” | Mircea Cărtărescu | 2020 | editura Humanitas
0 Comments