Federico García Lorca (1898-1936) a fost cel mai important poet spaniol din secolul XX, executat în 1936 de extremiștii de dreapta sub conducerea generalului Franco. A fost ucis nu doar pentru direcțiile lui politice, dar și pentru că era gay declarat. Deși l-am găsit menționat în mai multe articole atât pentru cât de iubit și admirat a fost ca artist, cât și pentru moartea nedreaptă pe care a avut-o la doar 38 de ani, Poetul la New York (Poeta en Nueva York) este primul volum scris de el pe care îl citesc.

Tradus în română de Marin Mălaicu-Hondrari (ceea ce m-a și încurajat să îl comand), volumul este un jurnal de-a dreptul sfâșietor a celor 9 luni petrecute de Federico García Lorca la Columbia University. Sunt emoții pe alocuri zdrobitoare, sunt versuri senzoriale, singurătăți goale, singurătăți pline. Rasism, tulburări sociale, afecțiuni fizice și emoționale, sărăcie – un peisaj pe care îl regăseam în metropola americană de după căderea bursei.

Pe lângă traducerea impecabilă pe care o puteam anticipa, am rămas cu vreo 4 ilustrații pe retina – cartea este ilustrată de pictorul și ilustratorul spaniol Fernando Vicente. O treabă excepțională a făcut! Ilustrațiile sunt abrupte, dure și sensibile, exact ca poezia din volum.

Nu mă întrebați nimic. Am văzut cum lucrurile

Când își caută matca își întâlnesc propriul vid.

Există o durere a golurilor în aerul nelocuit

și în ochii mei ființe în haine – nedezbrăcate!

**

Bețivii se înfruptă din moarte.

**

Marea și-a amintit – dintr-odată! –

numele tuturor înecaților săi.

**

Lumea caută farmaciile

unde înțepenește tropicul amar.

**

E fără rost să cauți cotitura

unde noaptea își uită drumul

și să pândești o liniște lipsită de

haine rupte, scoarță și plânset,

pentru că și ospățul pipernicit al păianjenului

poate rupe echilibrul fiecărui cer.

**

Habar nu aveam că gândul are suburbii.

**

N-o să pot plânge

dacă nu voi găsi ce căutam;

dar am să mă duc în primul loc plin de umezează și clocotitor

pentru a înțelege că ceea ce caut va avea drept țel bucuria

când voi zbura la un loc cu iubirea și nisipurile.

**

… vorbea cu cochiliile goale ale documentelor.

**

Chinul meu sângera după-amiaza

când ochii tăi erau ziduri,

când mâinile tale erau două țări,

iar trupul meu freamăt de iarbă.

**

În tine, dragostea mea, în camera ta

câte brațe de mumie înflorită!

cât cer fără ieșire, dragostea mea, cât cer!

**

Dar tu cutreieri bezmetic prin ochii mei oftând.

**

Nu, nu-mi da golul tău,

căci vine-al meu în zbor la tine!

**

O să tot paștem fără odihnă iarba cimitirelor.

__________________________________________________________________________________________________________________________________________

“Poetul la New York” |  Federico Garcia Lorca | 2020 | editura Art