De ani de zile citesc doar cu muzică. Proză, poezie, istorie, filosofie, sociologie, business, orice am citit în ultimii ani am citit cu muzică pe fundal. Jazzradio.fr, Deezer, eclecticfm, nicecream, radio Seven, radio Guerrilla, playlist-uri în Youtube, Soundcloud etc.
Era un automatism să ascult muzică în timp ce deschideam cartea. Ajunsesem să nu mai pot scrie sau citi fără un fundal muzical.
Demonul amiezii. O anatomie a depresiei, 2001, scrisă de Andrew Solomon (53), este cartea finalistă la Premiul Pulitzer, câştigătoare a National Book Awards și inclusă în lista The Times a celor mai bune o sută de cărţi ale deceniului.
Tradus din engleză în limba română în 2014 de Dana Ligia Ilin, la editura Humanitas, volumul este prefațat de Mircea Cărtărescu:
Ni se vorbise despre Andrew Solomon ca despre o legendă: privindu-l, încercam să-i ascult povestea, alcătuită nu din cuvinte mai întâi, ci din tonuri de lumină și din mici străluciri ale canavalei pe care era pictat. Nu știam atunci – a trebuit să-i citesc cartea ca să aflu – că aveam în față un om care încercase de toate, căruia nimic omenesc nu-i era străin, care supraviețuise Africii negre și pustiurilor de gheață de dincolo de Cercul Polar, care cunoscuse toate formele de amor și toate nuanțele suferinței umane, care-si dereglase voit, asemenea lui Rimbaud, toate simțurile, care citise, asemenea lui Mallarme, toate cărțile, care cartografiase, asemenea lui Lautreamont, toate iadurile minții.
În cele 622 de pagini, Andrew Solomon povestește complexitatea minții lui, dificultățile prin care a trecut, dramele în care a fost adus. Fiu al unui afacerist prosper din domeniul farmaceutic, cu studii la Yale și Cambridge, Solomon este doctor în psihologie și scrie în publicații ca New Yorker, New York Times Magazine, Artforum, Travel and Leisure etc.
Depresia este punctul nevralgic al iubirii
“Depresia este punctul nevralgic al iubirii. Pentru a fi făpturi care iubesc, trebuie să fim făpturi care pot cădea pradă disperării din cauza unei pierderi, iar depresia e mecanismul acelei pierderi” – așa începe anatomia. Mai departe, de-a lungul celor 12 capitole, Andrew Solomon descrie stări prin care a trecut el sau au trecut prieteni, cititori, diverși oameni intervievați; arată cum, în unele cazuri, vița depresiei nu dispare niciodată și prezintă consecințele ei: usucă gura, provoacă emoții disproporționate, duce la un somn tulburat, ia toată energia din corp, seacă lacrimile.
Depresia se poate explica fizic, chimic, biologic, sociologic, antropologic, istoric și se declanșează din motive (insuficiente) externe sau interne – pe toate le parcurge Solomon în cartea lui.
E prea adesea o calitate a fericirii faptul că-i simți în fiece clipă fragilitatea
Fragil în fața fericirii, Andrew Solomon devine imun la succes cărților publicate, premiilor primite, scrisorilor sau email-urilor laudative: Spre deosebire de Edith Piaf, eu regret totul. Își ridică viața de pe jos la nesfârșit, iar în toate aceste căderi și ridicări succesive a fost alături de el același om:
Nu izbuteam să cred destul de mult în vreo iubire ca să-mi închipui că pierderea mea ar fi remarcată, dar știam cât de mult l-ar întrista să fi trudit atâta ca să mă salveze și să fi fost în zadar. Și apoi, mă tot gândeam că o să tai pentru el într-o zi cotlete de miel, și știam că promisesem s-o fac, și m-am mândrit totdeauna că nu-mi calc cuvântul, și tata nu și-a călcat niciodată cuvântul dat mie.
A lua medicamente ca parte a luptei înseamnă să lupți aprig, iar a refuza să le iei ar fi la fel de ridicol de suicidar cum ar fi să intri într-un război modern călare
Una dintre greutățile cele mai mare pe care un depresiv le duce este înfățișarea normalității: societatea obligă realizarea unor cerințe standard, jobul nu poate aștepta, oameni și proiecte depind de viața unor depresivi. Așa că, odată cu dezvoltarea medicinei, au apărut tot mai multe soluții și pastile care să sprijine înfățișarea, dar mai ales, recuperea normalității (cu efectele secundare adiacente).
Inhibatorii selectivi de recaptare a serotoninei: prozac, luvox, paxil, zoloft, celexa
Triciclicele: elavil, anafranil, norpramin, tofranil, pamelor
Inhibatorii de monoaminooxidază: nardil, parnate, antidepresivele atipice: Asendin, wellbutrin, serzonă, effexor
În unele cazuri, aceste tratamente reprezintă singura soluție cu adevărat funcțională. Creierul poate fi tratat, dar este nevoie de o luptă lungă, grea și consultanții potriviți.
Demonul amiezii derulează istoria depresiei de la Hippocrates până la Prozac, te face să înțelegi de ce un om depresiv nu crede că se uită la lume printr-un val cenușiu, prin ceața unei stări de spirit proaste, ci crede că un văl a fost luat, vălul fericirii, și abia acum vede cu adevărat.
Una dintre persoanele intervievate în carte spunea că Mi-am dat seama că sunt mult mai fericită când am pe cineva care lucrează în camera de alături. Depresia vindecată te face fericit indiferent de ce se întâmplă în camera de alături.
Demonul amiezii. O anatomie a depresiei m-a învățat să citesc din nou în liniște, fără niciun fundal muzical. Nu este ceva ce îmi propusem când am început biblia depresiei, nici măcar nu vedeam în asta o problemă – chiar dacă cei din jurul meu îmi atrăseseră atenția. Efectiv, universul lui Andrew Solomon mi-a ridicat semnele de întrebare care îmi lipseau, mi-a explicat reacții și concluzii pe care le ducem în cârcă, m-a făcut să înțeleg mai multe despre oameni, viață sau lipsa vieții. Atât de tare m-a captat și m-a desprins de ce eram înainte, încât am uitat să mai ascult muzică. Am stat ore în șir în liniște și mi-am dat seama cât de tare mi-a lipsit liniștea.
***
Cartea conține, la finalul ei, 40 de pagini cu bibiliografie, însă mai jos am selectat articole, studii, autori, poezii, piese, cărți care mi-au atras atenția pe parcursul lecturii și la care intenționez să revin în viitor:
♦ Anatomy of Melancholy, The New Yorker, 1998
♦ Jacob’s room (Camera lui Jacob), Virgina Woolf
♦ Depression: The Mood Disease, Francis Mendimore
♦ Diagnostic and Statistic Manual
♦ Comprehensive Textbook of Psychiatry
♦ The Irony Tower, Andrew Solomon
♦ Three Days in August, The New York Times Magazine
♦ Artist of the Soviet Wreckage, The New York Times Magazine
♦ Young Russia’s Defiant Decadence, The New York Times Magazine
♦ The Complete Poems of Emily Dickinson (Versuri, Emily Dickinson)
♦ Beginning Again, Leonard Woolf
♦ A mood apart, Peter Whybrow
♦ Night Falls Fast, Kay Jamison
♦ Fear Itself, The New York Times Magazine
♦ The bell jar, Sylvia Plath (Clopotul de Sticlă, Sylvia Plath)
♦ Incidences, Daniil Harms
♦ Of Two Minds, T.M. Luhrmann
♦ The Years, Virginia Woolf (Anii, Virginia Woolf)
♦ The Brontës, Juliet Barker
♦ Having it Out with Melancholy, Jane Kenyon
♦ The Crack-Up, F. Scott Fitzgerald
♦ Deep Cravings, Graig Lambert – Harvard Magazine
♦ Complete Poems and Plays, T.S. Eliot
♦ On Suicide, The Works of Schopenhauer
♦ Studies in Words, C.S. Lewis
♦The Myth of Sysyphus and Other Essays, Albert Camus (Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, Albert Camus)
♦ The Second Sin, Thomas Szasz
♦ Man Against Himself, Karl Menninger
♦ Black Sun, Julia Kristeva
♦ A Stone Boat, Andrew Solomon
♦ The Waste Land, T.S. Elliot (Tărâmul pustiit, Opere poetice 1909-1962)
♦ Tratat de descompunere, E.M. Cioran
♦ The Diary of Virginia Woolf, Virginia Woolf
♦ Requiem for a Friend, R.M. Rilke
♦ The Ballad of Reading Gaol, Complet Poetry, Oscar Wilde
♦ Managing Depression in Medical Outpatients, NEJM
♦ The Cruelty of Depression, Hassoun
♦ Melancholia and Depression, Stanley Jackson
♦ Psychoanalytic Concepts of Depression, Myer Mendelson
♦ Nausea, Jean-Paul Sartre (Greața, Jean-Paul Sartre)
♦ Scrieri alese, Edgar Allan Poe
♦ o piesă
***
Foto: Raisa Beicu
2 Comments
Ciprian
Frumoasă caracterizarea cărții și autorului!M-ai convis să o citesc .
Raisa Beicu
Lectură plăcută să ai! 🙂