Când Bob Dylan a luat Nobelul, devenind primul muzician din istorie distins cu Premiul Nobel pentru Literatură, eu am făcut parte din categoria de oameni care nu au îndrăznit să aibă o părere. I-am ascultat muzica, dar nu i-am studiat muzica. În plus, nu citisem nimic din ce a scris, nu aveam volumele lui acasă. În loc să comentez în necunoștință de cauză, rușinată că am o lipsă în cultura mea generală, în lunile care au urmat de la marele anunț, de la tăcerea lui post anunț, până în prezent, mi-am făcut temele. Am un folder în calculatorul de acasă denumit Dylan Nobel, unde am tot salvat articole, poze, biografii, interviuri. Am profitat de vacanța de Crăciun și am citit tot ce am considerat necesar pentru a avea o părere – totuși, un Nobel trebuie citit.

d7b5f47e-c9a6-45d3-bcab-50b1082e2153

În caz că ați ratat discursul lui de mulțumire pentru premiu (eu îl ratasem) – e acolo, în link. Este extrem de simplu, smart și uman. Bineînțeles, a scris un discurs pentru a compensa lipsa fizică pentru care a fost arătat cu degetul. Cu toții ne mai ascundem când primim un feedback, o reacție sau o poziționare (corectă sau greșită). Cu toții ne mai ascundem ca să fim și mai bine văzuți.

Există mulți sceptici asupra faptului că Dylan merita premiul. În polemica asta nu voi intra, deși mi-am conturat o părere. În fond, așa funcționăm: nu suntem de acord cu lucruri, oameni, premii – important e că nu suntem de-acord pe rând, nu în acelați timp.

Merită poezia (lui Dylan) Nobelul?

Not once have I ever had the time to ask myself, “Are my songs literature?” So, I do thank the Swedish Academy, both for taking the time to consider that very question, and, ultimately, for providing such a wonderful answer. My best wishes to you all, Bob Dylan.

***

Printre link-uri, referințe, poezii în original, îmi notasem și cartea de mai jos, 100 de poeme scrise de Bob Dylan și traduse de Mircea Cărtărescu, volum apărut la editura Humanitas. Când am mers la un eveniment Humanitas Cișmigiu, pe una dintre mesele din fața librăriei era Suflarea în vânt, așa că am cumpărat-o și am citit-o. Transcriu câteva dintre versurile mele preferate – pentru mine, pentru cei care n-au apucat să aprofundeze subiectul.

770c7a8d-a6d9-4b42-a377-e6df13a7c6b0

Nu sunt eu ăsta, dragă

***

Pleacă de la geamul meu

Du-te unde crezi, du-te-n voie

Nu sunt eu cel de care-ai nevoie

Zici că-ți dorești pe cineva

Mereu gata de a răzbate

Care să te ocrotească mereu

Chiar dacă ai sau n-ai dreptate

Și care toate nodurile le dezleagă

Dar nu sunt eu ăsta, dragă

Nu, nu, nu, nu sunt eu ăsta

Nu sunt eu cel pe care-l cauți, dragă

***

Dă-te jos din nouri,

Hai, coboară pe pământ

Nu sunt eu cel potrivit, dragă

Am să te părăsesc curând

Zici că-ți dorești pe cineva

Care-ți promite că va fi bine

Care-și închide ochii și inima

Ca să trăiesc doar pentru tine

Și care-o să stea cu tine viața-ntreagă

Dar nu sunt eu ăsta, dragă

Nu, nu, nu, nu sunt eu ăsta

Nu sunt eu cel pe care-l cauți, dragă

***

Topește-te la loc în noapte

În mine totul e de scrum

Nu mai e nimic între noi, dragă

Și nici nu sunt singur, oricum

Zici că îți cauți pe cineva

Ca să te ridice de câte ori cazi

Și să-ți aducă mereu flori

Și să facă orice îi comanzi

Un iubit pentru o viață-ntreagă

Dar nu sunt eu ăsta, dragă

Nu, nu, nu, nu sunt eu ăsta

Nu sunt eu cel pe care-l cauți, dragă

d9325987-1b64-4a8c-9108-3b037bc41118

Sunt un tip obişnuit şi normal

Ca mine, ca tine, nimic special

Pot să fiu fratele sau băiatul oricui

Nu difer prin nimic de chipul nimănui

N-are rost să vorbeşti cu mine

E ca şi când ai vorbi cu tine [Iubire imensă]

***

Groparul plânge vinovat

Și flașnetaru-a suspinat

Și saxofoane triste-mi spun c-ar trebui să te reneg

Și clopote, și cornuri sparte

Îmi urlă cu dispreț de moarte

Dar nu-i așa, nu-i scris în carte

Că m-am născut ca să te pierd [Te vreau]

***

Chiar dacă știm cu toții legile firești

De oameni trebuie mereu să te ferești [E bine, mamă]

9d6feb09-bc88-4d0a-891d-63a5d834cfa3

Suflare în vânt

Câte drumuri ajunge un om să străbată

Înainte să-l poţi numi om?

Pe câte mări un porumbel va zbura

Până pe nisip cade-n somn?

De câte ori bombe grele-au să cadă

Până la total abandon?

Răspunsul, prietene, e suflare în vânt

Răspunsu-i suflare în vânt

***

Câţi ani pe pământ poate-un pisc să existe

Până ce spălat e de mare?

Şi câţi ani poate un popor să reziste

Până la visata eliberare?

De câte ori te prefaci că eşti orb

Ca să nu vezi lumina cea mare?

Răspunsul, prietene, e suflare în vânt

Răspunsu-i suflare în vânt

***

De câte ori trebuie să priveşti drept în sus

Înainte să vezi ceru-adânc?

Şi câte urechi ar trebui să ai

Ca să-i auzi pe cei care plâng?

Şi câte morţi ar trebui să înduri

Ca să vezi câţi au murit pe pământ?

Răspunsul, prietene, e suflare în vânt

Răspunsu-i suflare în vânt

Foto: Raisa Beicu.