Despre Ateliere Fără Frontiere (AFF) am aflat în urmă cu trei ani, când m-am angajat la Groupe Renault. AFF era deja partenerul companiei, iar de atunci lucrurile s-au tot dezvoltat, ideile și rezultatele bune s-au tot înmulțit. În luna mai, a avut loc cea de-a treia ediție a proiectului Dublu click pe educație, care îi ajută pe copiii din medii defavorizate să aibă acces la mijloace de educaţie digitalizate. Groupe Renault a donat până acum 1.200 de calculatoare pentru aproximativ 44.000 de beneficiari. Și proiectul, sperăm cu toții, va continua.

18403549_10212209840030873_680648346662367420_n

AFF este o asociație pentru care am tot respectul posibil din extrem de multe motive, dar, înainte de toate, cel mai tare admir faptul că angajații ei provin din medii defavorizate. Practic, ei acordă o a doua șansă unor oameni cu mari probleme, luptând împotriva excluziunii.

Salariații programului semnează un contract individual de muncă cu durată de până la 24 de luni și în aceasta perioadă, lucrează în posturi care vizează reciclarea, reutilizarea, donații de calculatoare sau șantiere de solidaritate. Pe parcursul întregului proces de acompaniere socio-profesională, angajații primesc ajutor pentru demersuri administrative, li se oferă locuință și sprijin în rezolvarea problemelor de sănătate și adicție. Mai mult, există și un psiholog care îi consiliază, precum și avocați pentru sfaturile juridice necesare.

Deși lucrăm împreună de atâta timp, abia luna trecută le-am făcut o vizită la ei la atelier. Recunosc că nu mă așteptam să fie o fabrică în toată regula: cu hale, mașinării, ustensile, totul imens.

Zona în care m-am oprit a fost remesh – brandul lor socialware de produse unice, realizate din reciclarea bannerelor publicitare. remesh transformă mesh-urile și banerele publicitare uzate după campaniile de comunicare în truse, genți, mape de conferinte, portofele, sacoșe de cumpărături, genți de laptop, obiecte deco etc.

A0FF6467-9A8B-464C-96A2-F2C8FF4F70A4

În atelier sunt mașini de cusut, mesh-uri, foarfece, ațe, foi, planșe, schițe.

D252E258-B15B-4153-80DD-25B64024C90D

***

Domnul Gheorghe

– cosea în colțul atelierului-

8C9B1184-5897-4D53-808A-B13F6B67D854

Vă deranjează să vă fac poze?

Din contra, mă bucur!

Raisa!

Gheorghe!

De cât timp lucrați aici?

De 8 luni de zile.

Vă place?

Da, mult!

Vi se pare greu?

Nuuu, e foarte simplu.

Și cum știți să faceți modelul?

S-a format ochiul. Am avut modelele la început, acum s-a dat ochiul.

domnul gh

Cum ați aflat de posibilitatea de a lucre aici?

Din cauza unor anumite probleme familiale am rămas pe stradă la 61 de ani. Și îmi căutam un loc al meu.

Dar până la 61 de ani cu ce v-ați ocupat?

Am lucrat 28 de ani în construcții.

Deci, înainte de a coase, mâinile astea au construit. Ce au construit?

Blocuri, am lucrat pe timpul comunismului. Am construit blocuri.

A fost dificil?

Sincer vă zic, eu cred că mai tare muncește tineretul acuma decât munceam noi pe timpul nostru. Acuma se cere mai mult, se cere altă calitate. La noi mergea. Mergea și așa! Acuma nu se mai acceptă oricum.

După construcții încotro v-ați îndreptat?

Au început problemele. M-am despărțit de soție la 32 de ani și am plecat 30 de ani cioban la Vâlcea, am plecat la oi. Nu știam ce e aia oaie, habar n-aveam. Așa că, mai mult am fost cioban decât constructor.

Care a fost prima impresie aici, la tricotat?

Aici trebuie foarte multă răbdare.

Și când erați cioban aveați nevoie de răbdare, deci sunteți antrenat, nu?

[Râde] Da, bine ziceți. Acolo nu aveam nicio sursă de informare în afară de radio. Țineam radioul mereu cu mine pornit. În rest, eram doar eu, oile, măgarii și cățeii.

Vă lipsește viața de-atunci?

Da. Să știți că eu am dus-o foarte bine. Mâncam numai lactate, brânză proaspătă, nu de asta sărată de se vinde în piață.

Acuma…. Acuma….

cusut

Acuma… În sfârșit! [pauză]

La stână de ce nu ați mai putut rămâne?

Mi-au cedat picioarele de la frig, condiții grele, iarna, primăvară, toamna, mereu în cizme. Vara, să zic 1-2 săptămâni dacă munceam în teniși, în rest numai cizme de cauciuc. Ploi, ger, de toate am dus. Am avut operații la piciorul stâng, mi-au scos un deget. Dar dacă te abții de la alcool, țigări, o mai duci așa.

Mergem înainte! Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns la etatea asta. Pe cuvânt, nu mă gândeam c-o să ajung eu la 65 de ani. Făceam socoteala când eram așa tânăr ca dumneavoastră și ziceam: În 2000 o să fac 48 de ani, mi se va termina viața. Și uitați acum!

Ce sfaturi aveți să-mi dați?

  1. Să te iubești pe tine, fata lu’ tata! Pe tine cel mai mult. Abia după aia poți să-i iubești pe alții: copiii, soția, prietenii, oile. Pe cine vrei tu să merite. Dar să nu lași să merite așa oricine. Dacă nu te iubești pe tine, sigur nu iubești pe nimeni.
  2. Să fii cumpătată din toate punctele de vedere: mâncare, băutură, alcool, țigări. PUȚIN, foarte puțin.

Dumneavoastră vă iubiți?

Iubesc viața mai mult ca atunci când eram tânăr. Acum iubesc cu adevărat viața. Am timp să merg la cinematograf, teatru, să mă plimb într-un parc, mă duc la pescuit. Ce vreau eu aia fac. Înainte erau familia, probleme, cheltuieli multe, fetele mele, pe care le iubesc mult, dar a fost greu.

Țineți legătura cu cele două fete?

Vai, normal. Cum să nu?!

Mi-ați tot vorbit despre iubire. Se învață cumva iubirea asta?

Da. Trebuie!

***

Anca

-mi-a zâmbit-

Bună! Eu sunt Raisa.

Anca.

Cu ce te ocupi aici?

Sunt pregătitor. Curăț astea de ațe și le întorc la suflantă. Dacă vin boțite, spre exemplu, eu le îndrept. Iese super frumos.

anca

Și când nu ești aici, ce-ți place să faci în timpul liber?

Scriu un jurnal despre viața mea de trei ani.

Ce tare! Scrii zi de zi?

Nu, așa, când simt câte-o zi bună. E un jurnal cu cheie. Cheia e ascunsă.

Și de cât timp ții jurnalul?

De trei ani.

Iar la AFF de când lucrezi?

De patru luni și două săptămâni.

Iar înainte de AFF?

Am avut o viață….

Am stat pe străzi. Cam asta. Nu am avut niciodată contract până acum, nu am știut cum e să vii la muncă, să pleci de la muncă, ca orice om. Aici mă simt protejată.

***

Suntem întrerupte de pauza de prânz și așa aflu că fix în acea zi era aniversarea Ancăi. Cum abia ne-am cunoscut, am fost invitată în camera de vizavi, unde se ținea petrecerea de ziua ei. Mă uit la ea, mâinile îi tremură: Vii cu mine dincolo? Am emoții.

Mergem în sala aniversării, unde sărbătorita adusese suc și prăjituri.

6DE393D2-4F7C-4F8B-9EEF-9B72A1DD7A0E

Care e cea mai mare dorință a ta azi, de ziua ta?

Să-mi fac o familie. Raisa, M-ajuți cu astea, să tai, să pun suc? Uite că au ajuns și invitații. Vai, ce emoții am!

2441C036-9C29-44D4-9D43-81806D16B6BD

Sigur. Hai, facem echipă! La mulți ani, Anca!

Mulțumesc! Simt că este ziua mea în sfârșit. Mă simt ca în paradis, iubirea mea!

53A35896-AC43-4CE9-B25F-FA108C48E87D

Foto: Raisa Beicu.