Până la Nuruddin Farah (The New York Review of Books l-a numit cel mai important romancier african al momentului), știam prea puține despre Somalia sau despre cât de bine ar putea scrie un scriitor somalez. Am ajuns la numele lui și la cartea pe care abia am terminat-o datorită FILIT, festivalul de literatură de la Iași, unde romancierul este printre invitații acestei ediții (vin și doi laureați Nobel). Ca un elev silitor, mi-am făcut lista de autori de interes și am citit din timp ce nu bifasem sau descoperisem încă. Așa că, mi-am comandat Ascuns la vedere (aici găsiți și varianta în engleză) și am citit-o într-o zi cap-coadă.

Deși nu știam la ce să mă aștept, am fost extrem de impresionată de structură și întreaga schemă gândită. În linii mari, ar fi vorba despre o renumită fotografă, Bella, de origine somaleză, care trăiește la Roma și are o relație extrem de apropiată cu fratele ei, Aar. Aar, însurat cu Valerie – un caracter aproape de pragul nebuniei – are cu ea doi copii:  Dahaba și Salif. Long story short, Valerie pleacă cu o altă femeie, își părăsește copiii, iar după niște ani, Aar, funcționar ONU, este omorât într-un atentat cu bombă în Mogadishu. Din acest punct, Bella, tutore legal al copiilor, se vede nevoită să se mute împreună cu copiii fratelui decedat la Nairobi, unde se lovește și de întoarcerea mamei. Valeria, a cărei nebunie înaintase încet și sigur, abia ieșită din pușcărie, vine în Nairobi alături de partenera ei și de aici încolo încep conflictele caracteriale, familiale, dar mai ales culturale – discrepanțele vieții lăsate în Occident vs revenirea într-un loc care efectiv circulă după cu totul alte standarde și concepții.

Nu are sens să spun cum se termină povestea, însă nu mă pot abține să remarc cât de puternic și echilibrat a reușit Farah să o construiască pe Valerie – demult nu am mai găsit într-o carte un personaj așa de bine desfășurat! Dacă la început mi se părea totul exacerbat în ea, pagină cu pagină apoi am început să înțeleg, să leg, să empatizez. Dramele în familie sunt cele care distrug cel mai tare pentru ca, apoi, tot ele să lege. Sunt scene, mese, replici, conflicte sau disperări pe care fiecare dintre familiile noastre le trăiește zilnic – poate la o intensitate diferită, e adevărat, poate pe un cu totul alt continent decât cel african și poate că din cu totul alte motive decât atentantele teroriste, dar, în fond, rămânem același mare desen. O familie care, vrem nu vrem, se va repara și sprijini când desenul ăsta riscul să fie șters.

Ascuns la vedere este o combinație extrem de echilibrată, bine scrisă, bine gândită. Are violență, dar nu e scrisă violent, are durere, dar nu plângi, are iubire, dar nu e lacrimogenă sau siropoasă, are conflicte, dar nu te enervezi, are mult politic, dar nu pune la zid. Când am închis-o am știut că am citit un autor bun – merci, FILIT, că l-am descoperit datorită ție!

***

Foto: Raisa Beicu.