Sunt înmărmurită de ce am putut citi. Știam de Yeonmi Park ca activistă pentru drepturile omului. Știam ce se întâmplă în Coreea de Nord, am citit multe despre subiect și credeam că am imaginea clară a gravității situației. Știam că oamenii suferă nedrept de mult și că viața este inventată și construită după dorințele lui Kim Jong-un. Știam că acolo trăiesc o realitate paralelă, dar ce am citit în memoriile lui Yeonmi Park depășește orice margine a ce putea mintea mea să perceapă ca absurd. Suferințe de neimaginat, foamete, lagăre de exterminare, epuizare, trafic de persoane. O țară în care riști să mori dacă dai un telefon și ești crescut cu certitudinea că disctatorul îți citește în orice secundă gândurile și te poate pedepsi. O țară unde nu mănânci niciodată o portocală întreagă, ci din an în Paște o felie. O țară unde nu ai voie să te muți, să iubești, să gândești în felul tău. O țară unde primești stigmate (songbun) și direcții clare. O țară unde nu te răzvrătești niciodată.

Yeonmi a scăpat, a fugit împreună cu mama ei în China, unde însă coșmarul a continuat – au căzut în mâinile traficanților de carne vie care vindeau nord-coreence pentru sute de dolari unor fermieri chinezi. În final, după ani de chin, violuri și traume, au evadat în Mongolia și au ajuns în Coreea de Sud. Așa, bucuria supremă poate fi atunci când nimeni nu te mai deține, când ești tu cu viața ta și nu ai un stăpân sau un dictator care îți impune culoarea preferată.

Odată ajunsă în Coreea de Sud, Yeonmi nu știa conceptul de hobby sau culoare preferată. Nu percepea conceptul de iubire diferită de iubirea pentru conducător sau conceptul de a gândi un răspuns la o întrebare – în Nord, toate răspunsurile sunt date de sistem. Aici a realizat că oamenii pot idolatriza, spre exemplu, vedete, nu doar dictatori.

Fata asta și-a ars fizic tatăl odată ce a murit (nu aveau bani și nu puteau să îl ducă la medic pentru că, dacă ai trădat regimul, în Coreea de Nord ți se distrug actele – se consideră că nu mai ești demn să fii human being) și i-a ținut greutatea în brațe. I-a simțit corpul ținând cenușa lui într-o cutie și câteva oase recuperate din cenușă.

Am plâns în hohote citind cartea asta și mi-a luat mult mai mult decât oricare altă carte, căci simțeam cum mă destramă fiecare durere a ei. Poate te gândești de ce mi-aș face asta și de ce aș citi așa ceva. Tocmai de asta: să știu că realitatea arată și așa în contemporan. Undeva pe glob, cât noi ne plângem că nu putem ieși la restaurant, niște milioane de oameni trec prin asta. Undeva pe lume, zi de zi, people are willing to take any risk in order to live.

Durerea e un sentiment care, la fel ca iubirea, nu se termină niciodată – oricât am crede că am ajuns, la un moment dat, la apogeu.

Fav quotes

♦ I believed that, if I refused to acknowledge the unspeakable past, it would disappear.

♦ Reading has helped me order my world.

♦  My wounds are well hidden.